Vai ce târziu e!

Doar ce am curățat niște pește. Nu prea îmi place treaba asta pentru că îți intră chestiile alea printre degete și miroase și e scârbos. Mă rog, tata vrea să facă saramură și din moment ce frati-miu nu e acasă, eu am fost oropsitul care trebuia să-l curețe.

Am făcut treaba, am spălat peștele, am curățat masa și zic „hai să duc și gunoiul ca să nu mă trezesc, cu miresmele dintr-un autobuz plin într-o zi caniculară de august în casă.”

Ies vesel- oarecum- de la cele 5 pahare de vin pe care le-am sorbit după ce am mâncat, pe ușă, cobor scările, mă duc la gunoi… bla, bla, bla.

La întoarcere, pe alee, o văd de la distanță pe o oarecare tanti bătrână de la mine din cartier care e nebună. De obicei dacă îi spun „sărumâna” mă salută înapoi și-atât. Astăzi tanti voia să știe cât e ceasul.
-Băiețel, zi-mi și mie cât e ora.
-Șase jumate. Îi răspund eu.
-Vai, ce târziu e, da-ți-aș la muie!

Am clacat.

2 thoughts on “Vai ce târziu e!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.