Ceva frumos cu un pian

De când o început să-mi placă să scriu, mi-am pus în gând ca la un moment dat să fac două chestii: să prezint poveşti interesante ale unor boschetari (dacă oi găsi pe vro unu’) şi să merg într-un azil de nebuni să documentez chestii legate de pacienţi.

Nu am reuşit să pun în practică niciuna dintre ideile astea, dar timp mai e, încă sunt tânăr.

Până atunci, iată ce talent pur se află pe străzile din Edmonton, Canada.

Omul are 43 de ani, a fost luat de la părinţi când avea 3-4 ani. S-a îndrăgostit de pian la vârsta de 8 ani, când a dat peste unul în subsolul unui orfelinat. Nu a avut profesor, a învăţat singur.

Nevertheless, poate chestia asta vă mai luminează ziua; mie mi-e somn de mor. Şi dacă v-a plăcut, daţi cu share, să le placă şi altora.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.