Vineri dimineaţă, în timp ce-mi savuram cafeaua în liniştea din bucătărie, mi-a apărut în newsfeed un text despre cocalari. Chestia asta se întâmplă după ce, timp de un an de zile, mi-am periat Facebook-ul astfel încât să fiu ferit de toate chestiile de genul (evident că treaba nu s-a terminat, dar eram mulţumit de newsfeed-ul meu).
A scrie despre cocalari în 2014 e ca şi cum ai scrie iar despre Roşia Montană, ACTA sau politică. Cuvintele diferă, dar treaba e aceeaşi. Pentru că sunt puţine lucruri care se schimbă în România şi când se întâmplă asta, de-obicei, nu e în bine.
Sunt puţin dezamăgit că lumea încă mai citeşte despre cocalari şi interlopi. Mă întristează că mârlănia, prostia şi kitsch-ul vând. Şi încă ce vând! Iar a exploata chestia asta şi a te lăuda cu ea… eh!, e ca şi cum te-ai lăuda cu beşina aia zgomotoasă care ai dat-o sau cu mucul ăla mare şi verde care l-ai scos din nas. E ca şi cum te-ai lăuda că ai luat nota şase la bac sau că ţi-ai turnat o găleată cu apă rece în cap ca să nu donezi bani pentru găsirea unui leac pentru o boală de care nu ai auzit.
O faci pentru trafic. Şi chestia asta, în opinia mea, suge maxim! Îi ştiu, îi văd peste tot, îmi strică buna dispoziţie când merg la evenimente în aer liber, nu-i mai vreau şi pe net!
De acord parțial. Că unii scriu aiurea despre subiect nu trebuie să te întristeze 🙂 Știu și la cine te referi, și da, mi s-a părut foarte greu de urmărit firul logic în articolul domnișoarei respective. Mai departe vezi că ai trackback sau pingback sau plm, ceva de genul.
Vazut, mersi!