Clădirile nu vorbește!

Indiferent cât de urât este locul cu pricina, acasă rămâne întotdeauna acasă. Pentru că acolo te-ai născut și acolo ai copilărit. Automat ți se schimbă și concepția despre frumos și urât dacă ai copilărit într-o mahala la periferie.

Mereu când trec prin cartiere mărginașe și văd țigani și români stând în fața blocului mâncând semințe și bârfind îmi amintesc de copilărie și mi se pune un zâmbet tâmp pe chip. Pentru că erau vremuri frumoase.

Nu pot spune că un oraș este frumos dacă are arhitectura Galațiului de exemplu. Dar dacă toți oamenii dragi ție sunt în orașul ăla și te simți minunat arhitectura nu prea mai contează.

Încă o chestie de luat în calcul constă în felul tău de-a fi. Acum ceva timp scriam despre social energy și cum unii oameni- eu, de exemplu- sunt mai creativi atungi când au în jur alte persoane.

Acestea fiind spuse Bucureștiul e probabil cel mai șmecher oraș din România! La Cristi pe blog văzui câteva motive pentru care el crede că nu e așa. Evident, mai e de luat în calcul și diferența de vârstă…

Ideea pe care vreau să o subliniez e că nu clădirile, graffiti-ul de pe ele, tencuiala căzută sau curățenia din parcuri fac un oraș frumos ci oamenii de-acolo. Cu cât mai mulți cu atât mai fain. Cu cât mai dragi- prieteni, de exemplu- cu atât îți dorești mai mult să fii acolo. Presupun că te poți duce la un copac să-i spui ce ai pe suflet dar dacă nu o să-ți chice un măr sau o ghindă în cap nu ai să ai nicio revelație.

Și-apoi, spui despre un oraș că e frumos dacă experiența de-acolo fu frumoasă. Și de lucrul ăsta oamenii se ocupă, nu clădirile. Oricât de frumos ar fi un oraș din punct de vedere vizual, dacă oamenii de-acolo sunt urâți și neprietenoși, nu ai să mai spui că e frumos. Pentru că te saturi să faci poze și să caști ochii în stânga și în dreapta dacă nu vezi o fată frumoasă sau un zâmbet prietenos.

3 thoughts on “Clădirile nu vorbește!

  1. Oana S. says:

    Cred ca o sa ma duc la un copac si-o sa-i zic ce am pe suflet, imi place hint-ul tau 🙂 Cred ca e o atmosfera deosebita, ceva in aer, cand aspectul vizual se impaca cu sentimentul pe care ti-l ofera oamenii. Dac-as despica firul in 4, as propune sa experimentam un oras necunoscut in care nu avem prieteni, dar care este recunoscut ca fiind frumos si sa vedem cum il percepem. Alternand factorii oameni-elemente non-umane, sa concluzionam cata influenta au oamenii si cata restul.
    Sau putem pur si simplu sa ne bucuram de locul unde suntem. Putem sa dezbatem asta mai departe daca vrei 🙂

    Răspunde
  2. CM says:

    Da, e frumoasa partea cu oamenii. Dar oamenii sunt mai frumosi in orase curate. Altfel, exista relatii frumoase si la periferii (vezi prin filemele americane sau prin cartierele sarace din Rio), insa cred ca si acestia isi doresc sa traiasca in zone mai frumoase, nu?

    Răspunde
    1. Adi says:

      Zonele alea frumoase si ingrijite raman asa doar daca si oamenii sunt la fel. Cand locuiesti timp de 15 ani in mahala si te-ai obisnuit sa scuipi cojile de seminte pe jos, ai nevoie de inca vreo 15 ani sa te dezobisnuiesti de treaba asta. Asa ca intri in zona de confort si accepti lucrurile asa cum sunt… Exista ceva frumos si prin mahalale, cel putin prin Galati, pe unde am copilarit eu.

      Multam fain ca ai aruncat o privire pe randurile astea! ^_^

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.