Un circuit de 300 km prin Apuseni – Transursoaia

Când ești puțin mai durduliu, ca mine, îți vine să tot mergi pe munte, în speranța că mai dai jos. Dar când ajungi în fața efortului, parcă preferi să nu.

Glumesc, chiar nu sunt atât de gras.

Pe sfârșit de lună mai, când numărul de cazuri de COVID încă era extrem de scăzut, în comparație cu august 2020, ne-am propus să facem Transursoaia.

De ce Transursoaia?

Orice drum începe cu prefixul „trans” mie-mi zice două lucruri:

  1. Încă nu e hotărât din punct de vedere al genului,
  2. Îi drum care traversează un munte, deci automat priveliști de vis.

Mă rog, îi spune Transursoaia pentru că trece prin Pasul (sau Șaua) Ursoaia, 1320 de metri altitudine.

Încă nu mă simțeam la momentul respectiv un șofer pregătit de Transalpina sau Transfăgărășan, așa că m-am gândit ca un „trans” mai blând ar fi perfect.

Circuitul propriu-zis, pe hartă

Pun poză, nu mai povestesc.

Mă rog, Transursoaia îi de fapt și de drept porțiunea dintre Huedin – Beliș – Poiana Horea – Albac, dar e păcat să-l faci doar pe ăla, fără mare parte din restul traseului descris mai sus.

Ce-i de văzut pe Transursoaia

Nu cumva să pleci la drum cu așteptări de Transalpina sau Transfăgărășan. Să nu uităm totuși ca aici vorbim de altitudini mult mai joase.

Recomand maxim să nu eviți DC121 – e îngust, sigur, dar e absolut fenomenal de fain! Din Răchițele te urcă până sus pe Dealu Boții de unde ai o priveliște absolut fenomenală asupra Lacului Beliș.

Ștop! Capră-n drum. Sper sa nu se incarce cu sonor, caci skill-urile de filmare ale Marietei au fost intens criticate.

Publicată de Adrian Bot pe Sâmbătă, 23 mai 2020

Tot pe drumul ăsta am văzut iepuri alergând de zici că erau pisici și o ditamai căprioara. Cu siguranță a ajutat și perioada în care am fost – 23 mai, lumea încă stătea în casă, era pustiu pe acolo.

Odată ajuns pe Dealu Boții, poți face o plimbare, cum am făcut noi, la aer curat, ca să îngurgitezi priveliștea liniștit. Apoi continui drumul către Beliș. Noi ne-am mai oprit pe ici-colo, unde se vedea câte un drum forestier, dar nu am dat de nimic interesant.

Apoi, când ajungi în Beliș, vei intra pe DN1R – Transursoaia, pe care-l urmezi liniștit până la albanezi.

Segmentul Beliș – Poiana Horea

Am coborât foarte puțin în zona asta pentru că peisajul era mai degrabă apocaliptic. Se taie pădurea în prostie – vezi lucrul ăsta chiar și din mașină. Cioate pe munte, trunchiuri tăiate pe marginea drumului.

Doar pe ici colo ne-am mai oprit să facem poză la vreo poieniță unde pășteau vaci sau cai. Atât. În rest, condus cu 40 la oră, geamul lăsat, aer curat, privirea înainte ca să nu te enervezi.

Segmentul Poiana Horea – Albac

Eh, aici drumul devine mult mai interesant. După ce scapi de măcelul din Poiana Horea casele se răresc. Nu mai țin minte precis, dar parcă am urcat. Urmează pasul Ursoaia, 1320 metri.

După ce treci de Ursoaia… VAI VAI VAI!

Intri într-un sat numit Mătișești. Nimic special în ceea ce privește arhitectura, nimic special în ceea ce privește calitatea asfaltului. Bai, dar ești în vârf de munte, iar drumul te coboară și te tot coboară prin niște serpentine amețitoare.

Și mi-a plăcut maxim că nu erau serpentine care să te facă să te așezi o idee mai bine pe scaun, care să suprasolicite mașina. Nu, lin, dar dreap-stânga-dreapta-stânga, printre case.

Nu am poze, l-am admirat doar cu ochii. Bine, nici nu prea aveam pe unde să opresc, căci fu îngust drumul.

Și-apoi fâs!

Yeap, și cam atât. De cum te apropii de Albac, drumul devine meh, peisajul nu mai e atât de interesant, vezi mitici cu coaje vechi de 20 de ani depășindu-te cu 100 în zone în care simți că pică mașina dacă mergi cu 60.

Am oprit 5-10 minute și pe Arieș, la Barajul Mihoiești, care, la fel cum zic mai sus, fâs! nimic special.

Și așa e aproape tot restul drumului. Da, mai dai de câteva priveliști interesante ici și colo, dar nimic de lăudat.

Nouă ne-a plăcut, dar ni s-a părut genul de traseu pe care-l faci o singură dată, sau pe care mergi iarăși doar pentru că nu ai pe unde prin altă parte. Am făcut aprox 9 ore în total.

Știu, probabil te așteptai la mai mult. Cu siguranță sunt mult mai multe chestii interesante de făcut și văzut. Nu spun că drumul nu merită, spun doar că noi așa am ales să-l parcurgem.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.