Ceva fain şi-o dilemă: Restaurăm sau lăsăm să dispară?

Laura mi-a atras atenţia pe Facebook asupra unei chestii care mă fascinează. Din câte înţeleg eu, e vorba de un nene care s-a plictisit să facă parte din gloata de fotografi care fac poze la cafele, hisperiţe pe bicicletă undeva într-un oraş aglomerat, concerte ş.a.m.d.

Nenea ăsta a mers prin locuri abandonate, locuri care mai mult ca sigur au fost pline de viaţă cândva. Din comentarii se pare că pozele nu sunt 100% naturale. Nu prea-mi pasă, ochiul meu e impresionat şi cred că ăsta e cel mai important lucru. Sar şi cu linkul: click aici. Cu încredere, pozele sunt GE-NI-A-LE!

Amu, mă întreb dacă se nu poate face ceva asemănător şi prin România (bine, evident, la noi nu prea găseşti aşa arhitectură). La Brăila am văzut câteva case lăsate în paragină, care arătau cam la fel ca cele din imagini. În schimb, important e că – iarăşi, din câte am înţeles eu – locurile în care a făcut nenea pozele sunt locuri pustii aflate în mijlocul pustietăţii. Păi dacă întoarcem privirea spre Românica, e okay aşa?!

Mi se pare cretinătatea cretinătăţilor să vezi case gata să pice în mijlocul oraşului. E ca şi cum te-ai căca în mijlocul sufrageriei şi te-ai şterge de covor, pentru că e incomod să te duci la baie şi te costă să tragi apa. Recunosc, arhitectura veche e genială şi îmi place extraordinar de mult dacă e putrezită (în sensul de “pe moarte”/”în paragină”), dar tind să cred că îmi place atât de mult pentru că nu am avut ocazia să văd ceva spectaculos în realitate (singura dată când am părăsit Românica a fost ca să luam Jagger, de la duty-free, de la bulgari). Restaurări nu prea se mai fac, iar dacă se fac se foloseşte stilul modern, că deh! suntem ţară europeană şi prepuţu’ lui Satan, trebuie să arătăm ca atare.

În Galaţi, la Albatros acolo, sunt nişte case gata să se dărâme care, la fel ca în poze, sunt sprijinite cu nişte scânduri.

Pe de altă parte, restaurările care s-au făcut mi se par naşpa. Galbenul ăla de la fostul Muzeu de Ştiinţe ale Naturii nu se pupă deloc cu aerul vechi al străzii Domnească! Să avem răbdare, se restaurează şi clădirile din curtea Liceului de Arte.

Îmi aduc aminte de nişte tineri veniţi în Galaţi să facă practică printr-un ONG local. Ghiciţi care a fost partea lor preferată a oraşului!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.