Bunul simţ, de-o parte şi de alta a baricadei religioase

M-am reîntâlnit, duminică, cu o persoană extrem de religioasă, habotnică chiar. Am avut la un moment dat contre din punct de vedere profesional şi al credinţei, dar nu fu vorba niciodată de ură, nu din partea mea cel puţin. Aşa că trecând pe lângă ea, am salutat, aşa cum am considerat de bun simţ. Am tot susţinut că în perioada asta, a Paştelui, chiar dacă eşti necredincios/ateu/agnostic/musulman, când eşti salutat cu “Hristos a înviat!”, mi se pare de bun simţ să răspunzi cu “Adevărat a înviat!”. Ţine de respect, nu te doare nimic să o faci, nu pierzi absolut nimic.

Automat, reciproca mi se pare la fel de valabilă. Atât timp cât eu pot da dovadă de toleranţă, ar putea-o face şi un credincios.

Desigur, Universul ar fi un loc mai frumos dacă s-ar întâmpla asta.

I-am spus persoanei cu pricina “Sărumâna!”, pentru că e de-o seamă cu mama şi aşa mi se pare firesc. Desigur, nu am primit un “Salut/Marş/Bună” sau linişte, ci un veritabil “Hristos a înviat!!!” spus răspicat, de genul “Aşa trebuia să spui, prostule satanist!”.

Veaţa merge înainte, unii rămân în gândirea medievală.

jesus cat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.