Ziua-n care am fost la mall

By | iulie 6, 2015
robi mall

Eu şi a mea femeie nu mergem foarte des la mall. Dar când mergem la mall avem parte de chestii minunate. Pentru că aşa e la mall. La mall e frumos şi mă bucur că primarul ne-a făcut mall la Galaţi. Şi Galaţi e frumos, dar nu ştiu exact unde.

Plecarăm eu şi a mea femeie cu listuţa după noi ca să mergem la mall să cumpărăm chestii de la mall. Trăim într-o opulenţă macsimă, aşa că mai mergem din când în când să cumpărăm şi de la mall. Nu ca săracii care se duce să cumpere doar de la Kaufland sau Lidl. Pentru că noi avem nişte bani şi putem să mergem la mall. Avem şi abonamente pe Transurb şi de-aia ne ducem la mall cu autobuzul 34 şi suntem forţaţi să încălcăm legea de fiecare dată. Aşa e la Galaţi, dacă te duci cu autobuzul la mall, eşti obligat să traversezi CoJbucul pe unde nu trebuie – mă rog, pe acolo pe unde traversăm noi trebuie, dar Poliţia zice că nu trebuie.

Prima zi în care am fost la mall, din trecutul nu foarte indepărtat, a fost mişto. La intrare ne-a dat tort. Nu ştim de ce, dar l-am mâncat şi era bunicel. Tort ne-a dat după ce a dat la o şatră de discriminaţi, care era după ei cu tot cu puradei. „Dă şi mia tanti ca să dau la asta mică”, ziceau pirandele, iar tanti le dădea. Până când tanti de la mall s-a supărat şi a zis că nu le mai dă pentru că le-a mai dat. Eu cred că tanti de la mall era rasistă, pentru că nu le-a mai dat la ţigani şi i-a dat tort la femeia mea, care l-a împărţit cu mine.

Apoi am vrut să mergem să cumpărăm chestii de prin mall. Fasole, mazăre, cartoafe, saci de gunoi, salam la ofertă – d-ăla de expiră a doua zi – şi alte cumpărături care denotă opulenţă macsimă şi bogăţie supremă. Că aşa suntem eu şi cu femeia mea. Şi cum puneam noi chestii în coş, aşa de-odată se făcu un zgomot infernal, de am crezut că e concert la mall. Dar nu era concert.

Era o simplă consultare paşnică între cei 50-60 de discriminaţi care formau şatra pe care am menţionat-o mai sus. Eu şi cu femeia mea – mă rog, mai mult eu – ne-am speriat şi am zis „muriţi, bă, da-v-aş cu napalm şi acid sulfuric!”. Fireşte, în gând. Apoi am fugit la casă, ca să scăpăm de zgomotul infernal produs de săracii discriminaţi pe care-i discriminează oamenii. Şi casieriţa se uita la mine şi la femeia mea cum noi ne uitam spre şatra de ţigani, după care spune „cam gălăgioşi oamenii ăia…”. Eu i-am spus că „Nu sunt oameni. Dar chiar nu face nimeni nimic?”, iar un nene din spatele nostru mi-a spus „Nu e frumos să dai foc la jeguri în public.”

A doua oară când am mers la mall, fu chiar sâmbătă. Tot eu şi cu femeia mea, tot cu autobuzul, tot cu legea încălcată. De data asta trebuia să cumpărăm cam aceleaşi chestii ca şi data trecută, dar din păcate nu mai erau ţigani. Se pare că de data asta nu doar eu şi cu femeia mea ne-am gândit să mergem la mall, ci şi JUMĂTATE DE ORAŞ! Suntem trendsetteri opulenţă. Şi cum ne uitam noi după cele mai ieftine chestii, ne-au fugit ochii către case. Uau! Coada era la fel de mare ca pe vremea când Adevărul avea ediţia aia gratuită. Erau atât de mulţi la rând de ai fi spus că se dă bani. Bă, nu ştiu cum să vă spun, dar era mulţi tare de tot! Probabil nu mai mulţi ca o şatră de ţigani, dar mulţi. Zău.

Eu şi cu femeia mea ne-am uitat în coş. „La ce renunţăm ca să scăpăm mai repede la casă?”. Decizia era dificilă, zău. În coş aveam un bidon de suc, o pungă de chipsuri d-alea super ieftine, care nu au văzut cartof în veaţa lor şi o cremă/mâzgă ceva de femeie. După o secundă am renunţat la suc. Şi am purces cu coşul plin cu o pungă de chipsuri şi crema respectivă către casă, ca să stăm la coadă. În faţa noastră un nene şi o tanti cu coşul plin. „Ne daţi voie să trecem în faţă, vă rugăm?”, întreb eu, iar ei ne-au spus că da. Apoi o altă tanti cu un coş şi mai plin. Nici nu am mai întrebat-o, ne-a zis ea să trecem în faţă.

După ce am depăşit cu succes două obstacole, eu şi cu femeia mea dăm peste două dame bine. Să-mi fie cu iertare, dar rar văd femei de 50-60 de ani gătite ca la nuntă în mall. Ţineau amândouă cu mâinile de un cărucior plin, dar nu chiar atât de plin. Şi mă duc mai aproape să le rog să ne lase pe noi în faţă că avem puţine şi terminăm repede.

NUUUUUUU, CĂ STĂM DE MULT LA COADĂ ŞI NE GRĂBIM! După ce ţărăncile au spus asta, aia care era mai apropiată de mine mi-a întors spatele de parcă voiam să-i fur tampoanele din coş. Mi-a amintit de tocilarii care nu voiau să copiezi de la ei şi îşi îmbrăţişau lucrarea de mama focului.

Aşa că m-am enervat, am lăsat căruciorul cu produse mai la drâmba şi am plecat. Mi-am loat femeia de mână, şi am ieşit fix pe la casa unde aşteptau cele două cucoane respectabile. Nu puteam lăsa treaba aşa, motiv pentru care le-am urat un sicer „Cu tot respectul, sper să vi se rupă sacoşele şi să vă stricaţi la burtă” zâmbind cald. Evident, apoi am continuat cu „FUTUTI MORŢII SI DUMNZEFDKNADKSJLUSFINHSCFLISRŞOCFMUSXELSIUXDNEINSUXDHNESLIXHDSLKXSLKJF!” în gând.

E frumos la mall, ne mai ducem. Ah, tot sâmbătă am aflat că a doua pisică de la care strâng căcat zi de zi nu e fetiţă, ci gongalău. IU SANĂVĂBICI!

Acela este un cuc.

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

One thought on “Ziua-n care am fost la mall

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *