Visez la pensie

Știu că vă doare fix acolo unde nu bate Soarele, dar sâmbătă, în drum spre Kauffland, mă uitam în jur. O grămadă de pensionari, mai ramoliți sau în forță, se întorceau cu sacoșele pline de la cumpărături. Realizez că poate uneori nu le este ușor, dar să mor de nu visez și eu la ceva asemănător – viața la pensie pare să fie altfel.

Să fim înțeleși, nu spun că nu mai am chef de muncă sub nicio formă. Simt că nu am realizat nimic măreț până acum și, mno, dacă tot îmi place să mă cred un Millennial, zic că mai am de tras mult și bine.

Dar abia aștept să ajung la pensie. Pe de-o parte, poate greșesc, poate e doar un gând demn de un copil de vârsta de 12 ani, care abia așteaptă să ajungă major.

Dar, zău, în mintea mea, la pensie o să fie beton. O să-mi învăț nepoții să troleze cretini în jocuri online, o să merg la munte și-am să fac un traseu de două ore în șase, o să mă duc cu baba mea la băi terapeutice și-am să mă uit după funduri de plodoaice ca un veritabil pedobear. O să fie fain, iar în tot timpul ăsta o să-mi vină bani în semn de recunoștință pentru toții anii grei de muncă depuși.

Desigur, totul e să și prind vârsta aia și s-o prind fără accidente vasculare sau Alzheimer.

Dom' profesor are 94 de ani si cica merge saptamanal la munte sa respire aer curat. El locuind in Bucuresti. Are mintea…

Publicată de Cristian Vasile pe Vineri, 29 ianuarie 2016

Foto: ”vise„ via Shutterstock

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.