Viața la bloc și limita bunului simț

By | decembrie 7, 2015
bun simt vecini

Viața la bloc nu este tocmai grozavă. Probabil fiecare dintre noi a visat să stea la curte, în condiții decente, nu cu buda în fundul ogrăzii și duș la lighean. Amu’, între noi fie vorba, în anumite cartiere din Galați, chiar și la bloc a trebuit să facem duș la lighean…

Dar când vecinu’ de de-asupra dă muzica la maxim pe la 22,30, lucrurile se schimbă complet.

Când stai la bloc, inevitabil, trebuie să accepți anumite chestii. Lumina de pe casa scării se plătește la comun. Căldura degajată de țevi în subsol la fel. Pentru salariul femeii de serviciu cotizează toată lumea. Chestii de bun simț.

Becul de pe casa scării, de la etajul la care locuiești, dacă se arde, îl schimbi. Personal, prefer să fac lucrul ăsta fără să mă gândesc „bă, da’ numai eu schimb becul?”. Bine, trebuie să ai grijă ce bec pui, în anumite cartiere. Îmi amintesc că la un moment dat aveam prin casă un bec economic și l-am pus pe ăla pe casa scării când incandescentul s-a ars. A doua zi, nu mai era economicul, ci unul clasic. Mno, Galațiul e foarte aproape de Pechea.

Dar cel mai aprig subiect îl reprezintă orele de liniște. Nu prea ai cum să te lauzi că îți place civilizația dacă nu respecți confortul celor din jurul tău. Ca fapt divers, legea spune în felul următor:

Tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00-8,00 şi 13,00-14,00 – de către orice persoană – prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuinţele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinaţia de locuinţe ori situat în imediata vecinătate a acestora este sancţionată cu amendă de la 500 la 1.500 de lei.

E trist să vezi că, în anului domnului 2015, când suntem aproape de a scoate la imprimantă organe umane, doar prin lege pot înțelege unii oameni ce este ăla bun simț.

Deasupra mea stă o familie care are o fată de vreo 18-20 de ani. Așa cum e obiceiul prin partea asta de Ev Mediu, când asculți muzică, musai să asculte și ăia din jurul tău. Nu înțeleg de ce, dar probabil sunt eu sucit la minte, iar ascultatul la căști este o chestie înjositoare.

Okay, că este vorba despre o petrecere pe care o faci în noaptea de vineri spre sâmbătă, sau sâmbătă spre duminică – bagă mare frățioare. Dar ai bun simț și las-o mai moale după ora 00,00 sau, hai, fie, după ora 01,00. E acceptabil, e normal, lumea se mai și distrează.

Dar zău, duminică noaptea, după ora 22,00, să dai drumul tare la muzică e lipsă de bun simț. O fi casa ta și „faci ce vrei în ea”, dar toate alea se termină când îmi afectezi orele de liniște. Pentru că, da, unii oameni, chiar și de 20 și ceva de ani, se culcă devreme duminica.

vecini muzica tare

Eh, fix asta am pățit, iar, duminică noapte. Liniște TOATĂ ziua, ora 22,20 – boom! muzica la maxim. Evident că doar ce reușisem să adorm. M-am trezit, am așteptat cinci minute, în speranța că va realiza că ora e prea târzie pentru muzică la maxim, după care m-am ridicat din pat să-i bat în ușă.

Firește, nu auzea ciocănelile. Așa că am așteptat ca orice om normal, calm, liniștit, în fața ușii vecinului, până când s-a terminat melodia. Cum s-a făcut puțină liniște, cioc-cioc-cioc. Hopa! A auzit, a dat muzica mai încet. Mai bat de câteva ori, în speranța că va veni la ușă ca să-i și spun motivul pentru care sunt acolo. Nu, evident că nu a venit.

Meh, muzica fusese dată mai încet. M-am întors în pat. După alte cinci minute, boom!, muzica la maxim iar.

Okay.

Am sunat frumos la secția de Poliție și am făcut reclamație. Nu știu dacă a luat amendă, sau nu. Nu știu dacă echipajul a reușit să treacă de interfon, dar în 10 minute muzica era dată la un volum decent.

E trist că nu te poți înțelege civilizat cu omul. Dar, pe de altă parte, dacă omul în sine nu știe ce e aia civilizație nu mai există nicio speranță. Mai e și tare amuzant faptul că restul vecinilor nu spun absolut nimic. Mentalitatea asta de taci și înghite este groaznică!

E absolut irelevant ce fel de muzică asculta, putea fi chiar și Amon Amarth sau Rise Against. La ora aia fie asculți încet, fie îți pui căști și dai cât de tare vrei tu. În restul zilei poți să-i dai să duduie pereții.

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *