Tu câte ai avut până acum?

By | octombrie 29, 2011

Pentru astăzi vă propun un guest post semnat de Marlena Hîj – Business Development Professional @ Enterprise Concept, Management Consulting& IT Services, București, România. Ea este probabil reprezentantul perfect a Generației Millennials așa că vă sugerez să aruncați înainte de toate o privire aici.

”Înscrie-te la facultate. Pleacă pentru un semestru cu Erasmus. Implică-te în o organizație de studenți. Adună cât mai multe activități curiculare și extra-curiculare. Termină o facultate. Fă un master. Ia-ți un job. Petrece 12 ore studiind spreadsheet-uri și analize de proces. Fă-ți o listă cu lucrurile de care ești pasionat și pe care o să ajungi să le faci într-o zi când o să ai mai mulți bani și mai mult timp. Petrece 6 luni citind manuale de mii de pagini de documentație și suportă gândul că ești junior. Completează lista cu lucruri de care ești pasionat și pe care o să ajungi să le faci într-o zi când o să ai mai mulți bani și mai mult timp. Fă-ți planul de carieră pentru următorii 5, 10, 20 de ani. Înscrie-te la cursuri de specializare. Susține examene de certificare. Verifică dacă respecți traseul profesional pe care l-ai setat acum 1 an de zile. Citește cărțile recomandate de manager. Construiește-ți un brand personal. Îmbunătățește-ți abilitățile. Setează-ți obiective pentru următorul proiect în care ești implicat. Adaugă lucruri de care ești pasionat și pe care o să ajungi să le faci când o să ai mai mult timp și mai mulți bani. Construiește-ți o rețea de contacte. Raportează rezultate. Suprimă frustrările și adună-ți toată motivația pentru o cursă care este de abia la început și care nu respectă nicio metodologie.

Adevărul este că pentru majoritatea dintre noi, în funcție de momentul de timp în care ne aflăm, trecutul, prezentul și viitorul se regăsesc în enumerarea de mai sus. Mă gândesc și la indivizii speciali, care așa cum afirmă și își imaginează, nu fac parte din sistem, iar pentru aceștia, am o singură întrebare: care din punctul meu de vedere are relevanță, și anume, voi din ce faceți parte?

Revenons a nos moutons!

De ce lucrurile se întâmplă după tiparul descris anterior?

Pentru că trăim într-o economie de piață și facem parte dintr-un sistem politico-economic bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție și de schimb, mai scurt cunoscut sub numele de capitalism. Inevitabil, ajungem să facem parte din structuri al căror scop este profitul și la nivelul cărora trebuie sa ne demonstrăm relevanța și competența. Piața muncii, asemenea pieței economice, funcționează după aceleași principii. Cererea întâlnește oferta, din această interacțiune este generat schimbul, schimb motivat de interesele participanților la interacțiune. Avem parte de competiție, care respectă sau nu principiile concurenței loiale. Avem parte de crize financiare. Suntem în situația de a schimba strategia, ne confruntăm cu decizii de mare risc, contextul impune restrângerea activității sau stimulează expansiunea. Toate procesele economice se aplică, la nivel micro și personal, la traseul nostru profesional.

Avem parte de teorie din abundență. Site-uri, articole, cărți, blog-uri, toate tratând același subiect. Cum să deții controlul asupra propriei cariere. Din perspectiva mea, setarea unor obiective de carieră, investițiile în dezvoltarea personală și profesională, modul în care faci față presiunilor financiare sunt lucruri de bun simț și țin de responsabilitatea fiecăruia dintre noi față de propria persoană. Practica devine dificilă întrucât apare dilema personală privind conținutul, forma și modelul fericirii profesionale pentru fiecare dintre noi. Experiențele noastre de până în momentul celor 20 de ani pălesc în fața lucrurilor realizate de modelele pe care societatea ni le bagă pe gât prin toate canalele disponibile. Dorințele noastre sunt dificil de identificat în fața muntelui de așteptări care vin din partea părinților, prietenilor și a comunității din care facem parte. Calitățile și defectele noastre reprezintă o necunoscută pentru noi, posesorii, din cauza faptului că percepția de sine este afectată de percepția celorlalți.

Nu cred că există o rețetă a succesului și însăși tentativa de a descoperi formula succesului o găsesc absurdă în contextul ariei profesionale. Mai important consider că ar fi să găsești activitatea profesională care te face fericit 50% din timp, 10% frustrat, 10% te face să te simți contrazis, 10% provocat, 10% slab pregătit și 10% să te facă să simți că ar trebui să schimbi ceva.

Pentru a descoperi ce îți provoacă gama de sentimente enumerate anterior trebuie să te cunoști pe tine. Analizează ce te face fericit la nivel personal, ce te frustrează, motivează, provoacă etc. O să săvârșesc un act de pseudo-inteligență și o să fac apel la inteligența altcuiva pentru a scoate în evidență importanța acestei etape de analize, citându-l pe Einstein care la un moment dat zicea că dacă ar fi în situația de a găsi soluția unei probleme într-o oră, el ar petrece 59 de minute analizând problema și 1 minut s-ar concentra pe concretizarea soluției. Astfel, acordați-vă timpul necesar pentru a vă descoperi puncte forte, limitări, pasiuni etc. De notat „59 de minute”, acest lucru înseamnă că analiza are o limită de timp. Pentru fiecare dintre noi, după analiză, urmează o perioadă de testare a lucrurilor descoperite, această etapă concretizându-se prin activități variate. Oportunități cu certitudine există. Iar în cazul în care o să afirmați categoric că nu există, replica mea ar fi – creați-le. Poveste reala: autorul acestui blog afirma sus și tare, la un moment dat, că el nu are oportunități în Galați pentru a-și exersa și îmbunătăți abilitatea de a scrie…între timp și-a făcut un blog.

Prin experimente ajungi să afli la un moment dat și sursa fericirii tale, de experiment în sine ar trebui să te bucuri. Cum să descoperi că ești potrivit pentru aria de business dacă nu ai făcut parte dintr-un proiect de fund-raising, cum ai putea să descoperi că ești meticulos și atent la detalii și că ai putea să exploatezi acest lucru ca profesionist într-o arie de financiar dacă nu ai făcut parte din nicio echipă.

Recomandarea pe care am primit-o de-a lungul timpului de la indivizi avizați a fost să experimentez la nivel profesional, să am curajul să încerc lucruri din cele mai diverse și să nu îmi fie frică să dezamăgesc pe nimeni mai mult decât să îmi fie frică să mă dezamăgesc pe mine. Astfel, vă recomand să experimentați, rezultatele sunt surprinzătoare și generează adevărate epifanii.

De la mine citire, aș îndrăzni să vă sugerez să vă înconjurați de oameni mai deștepți decât voi, să îi apreciați pe aceia care au curajul să vă zică mai des că aveți lucruri de îmbunătățit, să îi țineți aproape pe cei care dau argumente contra în mod justificat. Analizați oamenii pe care îi apreciați și încercați să dobândiți una din abilitățile lor nu să fiți ca ei. Cautați-vă un mentor și abordați subiectul eșecurilor care l-au adus în punctul în care este acum.Consider că vorbim prea des despre succes fără să fim conștienți de cealaltă parte a poveștilor de succes și fără să fim conștienți că experientele care ne formează cel mai mult ca și indivizi sunt cele în care lucrurile nu ies cum ne dorim noi. Sunt sigură ca în mediul din care faceți parte se găsesc oamenii care activează în domeniul profesional din care, în viitor, v-ar plăcea să faceți parte. Abordați persoana respectivă și testați-vă profilul aflând provocările de zi cu zi ale job-ului respectiv.

Sunt foarte multe site-uri de recrutare, unde angajatorii postează joburile vacante împreună cu o fișă a postului. Câte din responsabilitățile enumerate într-o fișă a postului, care aparține domeniului în care vrei să crești, se află în aria ta de competențe?

Zic să avem grija de noi prin a fi responsabili față de potențialul nostru. Zic să nu ne mai gândim la câte am avut până acum ci să apreciem modul în care ne-au format. Zic să nu le mai păstrăm ca amintire a unor lucruri care au mers prost ci edificatoare pentru persoanele care suntem în prezent. Și, mai zic că ar fi o idee bună ca Adi să vă povestească despre câte a avut el până acum și în felul ăsta să se facă lumină asupra întrebării – Tu câte ai avut până acum?

Spor în activitatea pe care o desfășurați, oricare ar fi aceasta!”

Marlena, îți mulțumesc pentru că ai acceptat invitația și îți doresc spor în absolut toate activitățile pe care le ai(știu că nu sunt puține!)!

Deci, tu câte ai avut până acum?

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

2 thoughts on “Tu câte ai avut până acum?

  1. Marlena

    Se bucura sufletul meu mic si negru sa auda asa vorbe de laude! 🙂
    Ma bucur sa gasesc un asa comunicator!
    Simt tot patosul in comentariul postat si ma bucura sa intalnesc asa persoana!

    Reply
  2. Delia Cristina

    O sa incep prin a-ti multumi, Adi, pentru acest blog, apoi prin a felicita-o pe Marlena pentru un articol mai mult decat reusit!
    De acord intru tot ce ai prezentat mai sus, Marlena! Analizand acest articol realizez faptul ca sunt acele lucruri pe care majoritatea tinerilor din ziua de azi le gandesc si le traiesc dar nu isi gasesc resursele sau timpul pentru a le exprima.
    Ceea ce se intampla acum e mai mult decat o competitie. Asa cum stim, o competitie inseamna progres. Si nu negam faptul ca ne aflam in fata mai multor progrese facute in ultimii ani. Fie ele tehnologice, economice, politice, s.a.m.d. Ceea ce se intampla acum, e mai mult o lupta de supravietuire. Si trebuie sa ne adaptam pentru asta. Imi ramane acum sa ma intreb: unde vor duce acesti pasi pe care ii urmam toti ca tipar? Care va fi locul nostru? Vom ajunge vreodata sa indeplinim cel putin 50% din acea lista de pasiuni pe care ne-o propunem la fiecare inceput de drum sau ne vom canaliza atentia numai pe cariera noastra fara sa mai stim ce inseamna acele mici bucurii care ne dau un plus de optimism uneori?
    Suntem in fata unei schimbari, pe care noi o provocam. Chiar daca privim cu teama uneori acest lucru, trebuie sa ne adaptam, altfel suntem depasiti. Si nu ne dorim asta, cu siguranta.
    Sa experimentam. Da, asta e foarte bine. Sa ajungem sa spunem: am facut-o si pe asta! Si sa fim multumiti pentru ca a fost un pas inteligent facut. Sa fim multumiti de ceea ce am realizat. Asta ar fi o satisfactie pe care nimic altceva nu ar putea-o inlocui. Dar si mai mare ar fi atunci cand stii ca nu ti-ai neglijat in tot acest timp persoanele dragi tie ori acele mici pasiuni adaugate la lista ta. Pentru ca asta este adevarul: din dorinta de a urca cu pasi mari pe scara sociala, neglijezi in jurul tau mai multe lucruri. Si nu pentru ca asta iti doresti, ci se intampla pur si simplu din lipsa de timp. Si asa se face ca avem timp apoi pentru toate mai putin pentru noi insine. (Recomand aici si o poezie draga mie a lui O. Paller- Avem Timp). Si ajungem pe langa acele realizari sa avem automat si dezamagiri.
    Nu mi-am propus sa va plictisesc, asa ca ma voi opri aici.
    Felicitari inca o data you two!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *