To be liked, hypocrite and mainstream one must be

By | aprilie 19, 2013

hypocriteN-am de ce să mă cac pe mine că produc un conţinut atât de calitativ încât sunt peste toţi ceilalţi şi totuşi nu sunt apreciat. Adevărul e că ai nevoie de foarte mult timp ca să capeţi notorietate în online şi să fii influencer ca să fii chemat pe la pişcotăreli. Aş vrea să stabilesc de la început că astea sunt doar nişte observaţii.

Cu toţii plângem şi ţipăm în gura mare că vrem adevărul şi doar adevărul…

Paradoxal, nu ne place adevărul, preferăm să fim minţiţi, motiv pentru care, oricât ne-am câca pe noi că nu e aşa, cu toţii suntem ipocriţi.

Nu e o chestie nouă sau o revelaţie, dar mă mâhneşte chestia asta. Şi e simplu, oricine înţelege la ce mă refer. Pupi în cur şi zici doar de bine, primeşti aprecieri şi laude. Zici de rău şi critici puţin(pe argumente, gen), eşti catalogat drept absurd, ilogic, prost sau ţi se găseşte o exprimare ambiguă, eşti tăiat la sânge şi ţi se sucesc toate cuvintele în fel şi chip.

Am observat că nici măcar jurnaliştii mari, cu experienţă şi profesionişti nu mai sunt ce-au fost odată. Poate şi pentru că internetul a omorât presa tradiţională, poate pentru că prea puţini ştiu câte realizări extraordinare(exemplul 1, exemplul 2) au avut unii jurnalişti, poate pentru că unii ziarişti(plătiţi ca pula şi trudiţi din greu, de altfel) se prostituează pe câteva zeci de lei sau poate pentru că documentările pe teren sunt din ce în ce mai rare, practicate doar de ăia mai old school, toată treaba făcându-se de la telefon cu condiţia să ai pe cine suna(ştiu, pare mai eficient). Sunt o tonă de hateri şi handicapaţi cu 4 clase, îndrăgostiţi de caps lock care se cred mari cunoscători şi sunt veşnic nemulţumiţi.
Dacă aveţi impresia că halesc câcat, intraţi pe Viaţa Liberă, la un material mai mare aşa, să vedeţi câte comentarii jalnice sunt. Majoritatea probabil că sunt de la d-ăştia care se simt cu musca pe căciulă(şi politicienii au net), dar multe sunt lăsate doar de dragul de a posta şi de a trola.

Totul are imperfecţiuni. A nu observa lucrurile negative implică neglijenţă sau… o sumă de bani. Nu cred că ar vrea vreo cineva să scrie despre lucruri triste, bat la pariu că ar fi bestial ca totul să fie frumos, roz şi ponei pufoşi şi zburători să se cace curcubee! Dar lucrurile nu sunt aşa. Un concert nu poate fi perfect, o întâlnire nu este nici măcar 1 dată perfectă, bat la pariu că nici măcar o lucrare de 10 nu este perfectă.

Suntem oameni, nu suntem perfecţi, hai să acceptăm şi chestiile negative, mai ales atunci când cineva le observă şi le subliniază din dorinţa de a nu se mai repeta faza. Ipocrizia nu o putem schimba, la fel ca imperfecţiunea, ne e scrisă în ADN.

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *