The answer is at the end!

By | decembrie 20, 2011

Titlu în engleză nu semnifică decât un singur lucru: post personal! O să fie lung, ciudat și întors pe dos, așa că dacă preferi să te binedispui, îți sugerez să nu citești asta deși la un moment dat o să devină plăcut. Sau cel puțin așa sper, pentru că plănuiesc să dau muzica tare și să go with the flow!

Mă simt de parcă am căzut de la etajul 12 fix cu dinții de bordură. E dureros, e nasol și bat la pariu că și tu ai trecut prin asta. Am scris și am tot scris despre dezvoltare personală și despre alegerile pe care le facem și despre cum e bine să gândești lucrurile. În momentul de față mă simt de parcă post-urile astea sunt singurele mele realizări în 23 de ani pentru că indiferent de cât de mult potențial spun unii că am, nu am realizat mare lucru. Do not waste your time, get what you came for!

Sunt conștient că n-o să mor mâine pentru că oricât de nașpa m-aș simți acum, știu că nu există nici un lucru sau ființă capabilă să mă oprească. O să go big sau go down trying! Efectiv în momentul de față îmi vine să urlu dar nu-mi pot trezi toată casa, îmi vine să alerg dar e frig afară și am mai făcut lucrul ăsta în urmă cu câteva ore, îmi vine să dau cu pumnul în ceva tare dar știu că o să doară dup-aia. Sunt conștient că ceea ce fac acum reprezintă timp pierdut dar să mor de-mi pasă!

Cu toții avem căcaturi mai cu moț, mai fără moț prin care e musai să trecem pentru că de cele mai multe ori noi suntem cei ce le-am creat. Îmi înfrunt căcaturile de ceva timp încoace ca un veritabil războinic, de fiecare dată ferm convins că am învățat ceva folositor și că nu voi mai repeta greșeala de atunci. Totuși istoria se repetă, profesional nu chiar, dar personal da. E greu să facem distincția dintre cele două, nici eu nu reușesc foarte des să fac lucrul ăsta, mai ales când mă gândesc la faptul că mi-am anulat comanda de Kindle. O copilărie, o jucărie, dar însemna tare mult pentru mine. Și uite așa, parcă văd că o să apuc să mă bucur de lucrurile ăstea abia peste vreo 5 ani(asta în cazul fericit) când nu voi mai fi tocmai copil.

Bă, ăsta sunt eu. Sunt vesel de cele mai multe ori, am încredere în mine mai mereu, am planuri clare legate de ceea ce vreau să fac și îmi place să cred că dețin toate mijloacele pentru a transforma planurile în realitate. Dar nu dorm destul, nu prea mai mănânc, îmi tot storc, creierii, înmagazinez furie(îmi dă energie) și-mi văd de drum nepăsător de toate lucrurile astea ce mă rod pe interior. Din când în când paharul se umple și dă pe afară. Îi hidos și gândurile sunt întunecate zău! Mă tot gândesc la cel „the end of the road” și nu-mi pot permite ca o dată ajuns acolo să realizez că nu am reușit să-mi pun amprenta asupra omenirii. Sunt mic, dar am să fac lucruri mari, mă jur! Și dacă nu-mi iese nimic până la 40 de ani, îmi voi confecționa o bombă, o voi înfășura în jurul meu și mă voi infiltra într-o celulă teroristă. Vreau să le zic „Salut, eu sunt Adi! Wanna BLOW me?”.

Nu mi-e teamă de moarte, mi-e teamă de viață. Mi-e teamă că am înțeles lucrurile greșit și că voi continua pe drumul ăsta, ajungând în cele din urmă la nimic. Mi se pare foarte plauzibilă treaba asta pentru că oricât de mult aș încerca să mă integrez în chestia numită societate, caracterizată prin majoritate, nu fac decât să-mi confirm credința că locul meu nu e acolo. It is hard to blend in when you are genuinely designed to stand out. Nu-mi doresc multe, vreau doar o viață mai puțin înfricoșătoare pentru că, fie că știți deja asta sau nu, obosești ducând un război continuu. Până și soldații pe front mai iau pauze, căcat, vreau și eu o pauză de 3 zile, nu mai mult frate! În astea 3 zile vreau să simt fericirea aia stupidă pe care o simt ăștia de nu gândesc foarte mult. Sper să vină în curând. Nu vreau să simt epuizarea pentru că sunt sigur că o să mă gândesc la un singur lucru: capitularea.

Totuși, supraviețuiesc așa de ani buni și m-am obișnuit. Voi mai deschide un front de luptă în marele război cu mine. Sau poate e războiul cu viața, încă nu am deslușit treaba asta. Strâng din buci, strâng cureaua, mă izolez, fac orice, trebuie să câștig! Vasul ăsta ce-mi ține sufletul captiv, din păcate, deja dă semne de uzură. Păr alb, dureri de spate, dureri de cap, imunitatea a scăzut și ea, ceva carne nu vrea să se prindă de el… Evident, nu am să fiu chiar atât de geek încât să lansez o cruciadă personală pentru a afla tainele reîncarnării(deși am făcut asta mai acum juma de an) dar am să-mi fac niște promisiuni față de mine. Și de data asta chiar am să mă urăsc în ultimul hal de mă voi dezamăgi.

Prima promisiune: mă las de fumat! Este fix 01:42, adică Cîzî a împlinit 22 de ani de vreo oră și 42 de minute(LA MULȚI ANI, MEN!) și din momentul ăsta, pentru următorii cinci ani nu voi mai fuma tutun. Tutun, căcat, hai să fim serioși!

A doua promisiune: nu voi mai da banii aiurea pe căcaturi și-mi voi plăti facturile la timp. Încercare stupidă de a mă integra în majoritate. Tot aici, să se noteze, că voi începe să pun bani de-o parte. BestFest, RHCP…

A treia promisiune: să-l pregătesc pe frati-miu pentru facultatea ce o va urma în străinătate. Nu sunt atotcunoscător dar îl știu pe Google, mi-e prieten bun și frati-miu chiar nu e prost.

Ultima promisiune: să încep să citesc și să-mi protejez ochii. Încă nu am găsit modalitatea de a împăca și capra și varza pentru că ceea ce vreau eu să citesc nu prea se găsește la bibliotecă. De pe laptop nu pot citi, remunerație cam sula… O scot eu la capăt cumva.

Cu toții dăm cu dinții de bordură. Singurul lucru ce contează este dacă stăm să ne plângem de milă sau dacă ne ridicăm, luăm bordura și dăm cu ea de pământ. Depresiile sunt bune,bă! Abia când ești on the edge îți dai seama cât de importantă este viața asta ca să renunți la ea. And i have been on the highway to the edge lots of times. Only got there a couple of times thou…

Watch me burn brighter than the Sun!

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

One thought on “The answer is at the end!

  1. Catalin

    🙂 similare simtirile tale cu ale mele.. Succes in continuare Te citesc… chiar daca nu stii cine sunt si de ce 😀

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *