Succesul pornește de la rădăcină

By | martie 12, 2012

Astăzi plănuiam să postez recenzia ultimei cărți citite: „Opere cumplite” de Florin Piersic jr. dar pentru că deja m-am apucat de alta o dau încolo de recenzie.

Despre cartea lui Piersic jr. nu am multe de spus. E fcked up, ciudată, te inspiră și e ușor de citit. Dacă ai să o citești prin locuri publice asigură-te că nu te persiflează cei din jur și ai să poți râde în hohote. Cartea constă într-un amalgam de nu-mai-știu-câte povestioare de 2-5 pagini scrise non-conformist, uneori fără semne de punctuație, uneori cu multe greșeli gramaticale ce-și au rostul.

Revenind la oile noastre, astăzi, câteva cuvinte despre succes.

La recomandarea Marlenei am început să citesc „Outliers, the story of success” de Malcom Gladwell. O citesc de pe tabletă că nu am bani să mi-o cumpăr(da, știu, sună ciudat că am tabletă dar nu am bani de o carte). Nu am reușit să dau gata foarte multe pagini.

Ce am înțeles până acum, deși puteam realiza asta și fără să citesc din carte, este că succesul pleacă de la rădăcini.

Am mai scris despre cele 10 mii de ore de practică necesare ca să te poți numi expert într-un domeniu sau la ceva anume. Pe lângă ele mai ai nevoie de ecosistemul perfect. Conform cărții, în hochei sunt preferați și „blestemați” să ajungă staruri doar acei tineri născuți în lunile ianuarie, februarie sau cel mult martie. Aspectul ăsta vine înaintea talentului și Gladwell oferă și explicații pe care mi-e lene să le reproduc.

Când vine vorba de chitariști, „cum-s-or-mai-numi-cei-care-cântă-la-vioară”, pianiști sau compozitori succesul lor este determinat de mediul din care provin, indiferent cât de talentați sunt. La ei cele 10 mii de ore de practică sunt vitale. Realizați că 10 mii de ore înseamnă… 416,66 de zile(unealta diavolului, observ). Adică un an și încă vreo 2 luni de practică non-stop. Evident, dacă cei din jurul tău îți pot oferi condițiile necesare să faci treaba asta începând cu vârsta de 5 ani, undeva pe la vârsta de 20 de ani le vei atinge.

Pentru un tânăr dintr-o familie modestă lucrul ăsta e cam greu. De ce? Păi dacă nu există resursa financiară pe la 16-17 ani cam ar fi momentul să îți găsești un job ca să poți face rost de bănuți. Din start, din cele 24 de ore ale zilei, pierzi cel puțin 8. Mai trebuie să mai și dormi, să mai și mănânci deci ți-ar mai rămâne în jur de 7 ore pe care le poți acorda zilnic practicii. Să nu mai punem la calcul școala…

Deci la tăți ni-i greu dar nu la fel…

Totuși tind să cred că ai satisfacții mai mari dacă pleci cu delay de la start și în cele din urmă ajungi să câștigi cursa. Oare cât curaj îți trebuie? Oare cât de grea o să fie cursa? Nu ai de unde afla dacă nu alegi să participi, nu?

Sursa foto: ani.me

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *