Statului nu-i pasă. No love for the poor…

By | august 11, 2012

În urmă cu ceva timp am citit „The outliers- the story of success” de Malcom Gladwell. Pe lângă foarte multe lucruri interesante ce țin de „noroc” în ceea ce privește succesul unora( Bill Porți, Ștefan Joburi sau The Beatles) cartea mai atrage atenția asupra celui mai interesant proiect educațional adresat copiilor fără resurse financiare grozave din istorie: KIPP.

Despre KIPP am mai scris eu, vă îndemn să aruncați o privire pe rândurile alea. Revenind la România…

În primăvară mă uitam nițel pe programa școlară pentru licee și pe felul de evaluare a elevilor. Nu au mai fost revizuite din 2003. Problema este că lucrurile s-au schimbat și materiile care erau relevante în urmă cu 9 ani sunt niște banalități acum. S-au realizat foarte multe studii despre lucrurile care nu ar trebui să lipsească din programul unui tânăr pentru a maximiza performanțele sau pentru a nu omorî creativitatea. Mi se pare aiurea că la noi nu se ține cont de aceste studii deși ele sunt făcute publice.

În condițiile în care publicațiile străine scriu lucruri de genul despre educația din România mie mi se pare mai mult decât firesc să fie luate măsuri. Mi se pare cretin că nu luptăm pentru treaba asta ci suntem preocupați de cine votează DA și cine nu votează, făcând astfel pe placul jegoșilor de politicieni.

Am zis „no love for the poor” în titlu pentru că am văzut un spot tv ce promova un liceu particular(Liceul Teoretic National- liceulnational.ro). Nu mai zic de dotări și condiții pentru că sunt de părere că dacă vrei să înveți ai nevoie doar de cărți, caiete și pixuri. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult am găsit în formularul de înscriere. Nu știu cum să vă spun dar în momentul în care ai curs opțional ce poartă numele de „Proiectare NASA” ești madărfaching awesome!
De-asemenea, mi-a plăcut foarte mult suita de cursuri de artă și sport cât și detaliile despre copil și părinți.

Nu știu cât e taxa, nu mi-a păsat, în schimb îmi place că oferă scutire de taxă pentru olimpici cu condiția ca elevul să-și păstreze performanțele( mi se pare firesc). Asta înseamnă că elita( în 90% din cazuri copiii ăștia nu sunt foarte înstăriți) are o șansă frumoasă la o educație faină.

Oare cât timp va trece până când și învățământul de stat va ajunge la nivelul ăsta? Mi-ar place să trăiesc ziua când la facultatea de științe economice nu se va mai studia „Efectele telecomenzii TV”…

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

4 thoughts on “Statului nu-i pasă. No love for the poor…

  1. ionut

    schimbarile intr-un sistem de educatie cum este cel romanesc, atat de distrus in momentul de fata, sunt destul de greu de implementat. dar sunt necesare. In acelasi timp, vin si te intreb..oare cati tineri din ziua de azi mai sunt preocupati de calitatea educatiei? cati tineri ca tine cauta sa vada si cum se face educatia in alte parti? nu vreau sa fiu pesimist, dar eu zic ca putini..foarte putini…

    Reply
  2. Oana S.

    Si daca cei care gandesc si vor ceva perspective de reusita, in afara romaniei ma refer, decid sa plece, what’s gonna happen to the rest of the gullible youth ? Deja ma marcheaza crunt dezvoltarea actuala a tinerilor si perspectiva mea e cam sumbra in ceea ce-i priveste. Eu, presupunand ca as realiza ce vreau in domeniu, nu m-as intoarce nici in ruptul capului sa pun nici macar o unghie de la degetul mic pentru imbunatatirea situatiei – imi imaginez ca asta iti poate suna aiurea. Atunci, ce-i de facut ? 🙁

    Reply
  3. Oana S.

    Hai sa-ti dau o veste buna si una proasta.
    Incep cu cea proasta pentru ca-s fata si-mi plac happy ending-urile 😀
    Nu vad cum o sa se schimbe lucrul asta atata timp cat interesele guvernantilor sunt subjugate puterii sau banilor. Ar trebui sa-si aminteasca de faptul ca ei „lucreaza cu oameni, pentru oameni” (citat al unui prieten, care mi s-a intiparit in minte) si sa investeasca in dezvoltarea multifatetata a potentialului tinerilor, in primul rand printr-un sistem de invatamant kickass, apoi prin activitati conexe.
    Vestea buna: chiar daca la nivelul invatamantului pre-universitar nu se schimba foarte multe, la nivelul universitatilor, care se bucura de autonomie in anumite privinte, se intelege nevoia de aliniere pe plan global. Un singur exemplu, extrem de placut si relevant pentru mine: la Bucuresti se deschide pentru prima data Master in Siinte Cognitive – o abordare interdisciplinara, pornita de zeci de ani in alte parti (unde, guess what, se investeste in cercetare), a studiului creierului si intelegerea lui prin unificarea rezultatelor stiintelor particulare (neurologie, psihologie, filosofie, stiinta calculatoarelor, lingvistica etc.) in engleza, cu profi din Europa si America. Long live change !

    Reply
    1. Adi

      Da, suna bine tare treaba aia cu creierul and stuff(nu ma pricep). Totusi, eu sunt de parere ca schimbarea trebuie sa implice mai multe persoane si de la o varsta mai frageda.

      Majoritatea neganditoare trebuie adusa pe drumul cel bun, astia care gandesc deja devin fed-up cu tot bullshit-ul din tara asta.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *