Ziua în care a piuit detectorul de gaz

By | decembrie 2, 2014
panic

Paranoia la macsim! Deja nu-mi mai găsesc portofelul şi suspectez că a evadat în timpul nopţii; idiotul, nici măcar nu am luat banii încă.

Luni, ajung acasă pe la ora 18,00, destul de obosit şi cu o foame de cruntă. Intru în casă, mă întâmpină două chestii: Veta şi mirosul câcatului de Veta. O, vai! Nici mama lui odorizant nu ar reuşi să acopere când face treabă mare vârtoasă!

Fireşte, mâţa se gudură pe lângă mine ca o domnişoară din înalta societate când îl vede pe Brad Pitt. Mă dezbrac de hainele de iarnă împiedicându-mă de Veta de vreo trei ori. După ce a încercat să-mi saboteze mersul biped, dracul de mâţă s-a dus la uşa de la bucătărie, s-a aşezat în cur privind, alternativ, mânerul cinci secunde şi pe mine două. Vrea mâncare.

Deschid uşa la bucătărie, dau centrala să-mi facă un grad în plus în casă şi intru să iau haleala pentru pisici. Îi dau Vetei, scoate şi ea un chiţăit de hamster constipat şi se pune pe clefăit de parcă ai zice că-i un miner flămând.

Intru în baie să dau vreo două pufuri de odorizant, poate mai ameţeşte oleacă mirosul de câcat de Veta. Nici doi paşi nu fac, porneşte senzorul de gaz. HALARMĂĂĂĂĂ!

Panică. Veta e speriată, deja se uită la mine de genul „FMM! Fă ceva mai repede!”. Intru în bucătărie, încerc să miros gazul metan, dar reuşesc doar să inhalez un muc pe care plănuiam să-l fac biluţe mai târziu. Nu mirosea a nimic, decât a câcat de Veta.

Scot senzorul din priză şi îl bag înapoi. Se sting toate beculeţele, se opreşte gălăgia. Mâţa deja halea.

Mă duc să fac un pipi. Îi dau drumul şi mă las cuprins de starea de bine. PANICĂĂĂ! Piuie iar boala de senzor. Sugrumă pipi, fugi în bucătărie cu pantalonii în vine, roagă-te să nu stea la geam vreun vecin curios, scoate senzorul din priză, înjură ca la uşa cortului, deschide geamul oleacă. Frig, cuc la vedere, sfinte căcat!

Câteva ore mai târziu, stând în pat, se aude o pocnitură mică în baie. Veta îşi ia poziţia de popândău de genul „de-acolo s-a auzit!”. Nu m-am ridicat sub nicio formă, de data asta ştiam că nu e fantoma de la budă. Mă culc, dorm ce dorm şi POC! Ceva o căzut în baie, făcând oleacă de gălăgie. Eh, amu’ panică! Mâţa era lângă mine, poziţia de popândău două secunde, după care a venit sub nasul meu într-o fracţiune de secundă. Tremura, era speriată. Vai de mine!

„Adi, fii bărbat!”. Mă ridic să inspectez. Aprind lumina de la distanţă şi văd „fantoma”: odorizantul s-a desprins de pe perete şi-a ajuns sub chiuvetă. Heh, zâmbesc. Îl las acolo şi mă culc. Mai dorm câteva ore şi… PANICĂĂĂĂ!

PIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!

Tuţi dumnezeiii! Mă dau jos din pat, nu aprind niciun bec, deschid uşa la bucătărie, senzorul făcea ca toţi dracii. Trag aer pe nas, mai inhalez un muc, gaze ioc! Scot senzorul din priză, bag înapoi, deschid geamul. Aprind becul. Sting becul, mă uit pe geam. Ninge. Centrala nu scoate aburi pe burlan.

Netul zice că nu prea e de vină centrala, ci sunt şanse ca senzorul să se fi futut, că intră la categoria consumabile şi mai trebuie schimbat din când în când. Alte două-trei bulioane. Dar, să moară gibilan, Centrală, de ce piiiiizda mă-tii nu scoţi abur?!

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *