Postarea anuală cu revoluţia din 1989

By | decembrie 22, 2014
buna dimineata

În urmă cu 25 de ani, pe străzile României era vâlvă mare. Arme, panică, haos, morţi, miliţie… libertate.

Din păcate, în rândurile astea nu o să mă cac pe mine că „era bine pe vremea aia”. Abia mă ţineam pe picioare, cică aş fi căzut cu capul de calorifer.

Din păcate, în rândurile astea nu-mi voi exprima recunoştinţa faţă de oamenii care au fost împuşcaţi la revoluţie ca eu să trag mădulare imaginare pe gâtul celor din clasa politică, doar pentru că aşa consider, sau ca alţii să se pişe pe el de vot.

Mi se pare puţin agasant faptul că, în perioada asta, an de an, cele mai ample materiale se bazează pe ce s-a întâmplat atunci. Fireşte, de fiecare dată se mai găseşte un detaliu, o chestie, un om despre care nu se mai scrisese până acum. Şi spun că mi se pare aiurea pentru că nu e ca şi cum la materialele jurnalistice cu pricina se lucrează de pe 1 ianuarie până pe 1 decembrie; nu, totul se face cu câteva zile, maxim o săptămână înainte de publicare.

Da, cred că e vital să nu uităm şi să conştientizăm ce a însemnat perioada aia.

Dar, cumva, mi se pare mult mai important să lăsăm trecutul în urmă şi să privim spre viitor. An de an aud fraze de genul „s-a dat ordin să se tragă”, fără să fie implicată o persoană cu nume şi prenume. Chestiile impersonale nu mă impresionează.

După ’89 a început adevărata distrugere a României. În anii de libertate ce au urmat au fost falimentate cam toate firmele şi uzinele profitabile din ţară. S-au vândut apartamente la preţ de un salariu – cine a avut bani şi cunoştinţe a cumpărat câte 10-15 case şi le-a vândut apoi, la preţ frumos. Din banii pe care părinţii noştri i-au plătit la stat s-au îmbogăţit sute de hoţi la costum şi cravată. Totul datorită celor care au ieşit în stradă, au luptat şi au murit pentru… libertatea capitalistă.

Nu zic că e rău sau bine, dar cred că ar fi vital să se lucreze la demascarea celor care au adus ţara asta în pragul şomajului şi a lipsei locurilor de muncă, a stresului şi a birocraţiei. Decât să văd iarăşi aceleaşi imagini tragice de la revoluţia din decembrie ’89, prefer să văd cum unul dintre cei responsabili pentru haosul din prezent este scos dintr-o dubă, cu cătuşe la mâini şi teamă pe faţă; să simt că România are o şansă reală la un viitor ceva mai luminos.

Zilele trecute Putin a spus o chestie cam aiurea din punctul meu de vedere: „Occidentul încearcă să pună Ursul în lanţ şi să-i scoată ghearele şi colţii. Atunci, Ursul ar deveni un animal înfometat. Asta ne dorim?” – un fel de „nu ne enervaţi că tăbărâm pe voi”. O veritabilă tâmpenie din partea fostului KGB-ist, având în vedere contextul mondial.

Revenind la oile noastre. Revoluţia din decembrie ’89 a demonstrat că „Ursul” din România – poporul – chiar îşi scoate ghiarele când nu mai suportă şi ajunge înfometat. Eh, tare mi-e teamă că dacă situaţia va rămâne la fel sau se va împuţi şi mai tare de-atât, „Ursul” românesc va repeta isprava. O astfel de mişcare ne-ar arunca înapoi cu minim 10 ani.

Klaus Iohannis nu e Mesia, Mama Omida sau Cristinel Neprihănitul. Cum nu poate transforma apa în vin, nu va reuşi nici să facă mare lucru de la Cotroceni.

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

One thought on “Postarea anuală cu revoluţia din 1989

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *