Random, aleator, întâmplător și accidental

By | martie 20, 2012

Probabil pleonasmul din titlu e cam evident. Probabil nu. Sau poate da, pentru mine este evident pentru că am căutat pe Google Translate semnificația cuvântului random.
Acesta va fi probabil cel mai conglomerat de cuvinte informativ din istoria acestui blog!

Sau nu.

Detest poezia pentru că mi se pare pompoasă și mi se pare că cei care dau citate din poezii pe Facebook comit un act de totală *inserează cuvânt aici*. E ca și cum l-ai lua pe dumnizo și ai merge la o slujbă a sataniștilor.

M-aș apuca iarăși de scris, așa cum făceam înainte dar am devenit prea cinic să mai pot scoate chestii faine din cap. Sau așa îmi place să cred. Mi se pare că scrisul de povești/povestioare/nuvele/romane e fluffy și cumva, ceva, cândva sau cineva mi-a zis că e cam lame să fii fluffy. Mă gândeam…

Am o droaie de idei dar mi-e teamă să le pun în practică pentru că voi fi susținut la început dar apoi voi fi lăsat cu mucii-n soare. Și da, realizez paradoxul evident. Dacă e soare nu ar trebui să fie muci. Tananananana!

Nu prea își are rostul postarea asta și am promis să nu mai pun chestii personale pe blog. Nici faptul că ciorapii se împut nu își are rostul dar uite că se întâmplă. Voiam să spun că nici durerea nu își are rostul. Dar are, datorită durerii poți defini plăcerea. Nu?

De ce ai face ceva fără să îți pui amprenta personală? E ca și cum un câine nu s-ar pișa pe copacul ăla sau pe roata aia dar ar spune celorlalți câini că-i aparține. E ca și cum ți-ai face o formație rock, nouă- sau 10, 13, 69- și ai cânta egzact aceleași piese ca AC/DC. Ha! Face sens! Ar fi ca religia. Dâng!

Ce rost are ora 01:23- am așteptat să se facă și 23- oare? Păi de nu ar exista nu ai putea defini ora 01:25. Dar de ce nu egzistă ora 01:61? Ah, convenție. Așa cum iau cocsarii când se duc la muncă. Nu am mers niciodată cu o convenție deși am făcut convenții. Sau nu erau convenții? Sau poate-i…

De ce să nu fi narcisist? Nu face sens să te iubești pe tine mai mult decât pe ceilalți?! Să lăsăm la o parte iubirea trupească căci Geezus plânge când te atingi singur(ă) noaptea! Te duci în oglindă- sau în fața oglinzii, deși e stupid să personalizez o bucată de sticlă fără personalitate- și zici tare: „Vai, ce genial ești!”. Eventual îți faci cu ochiul și îți zâmbești. Și dup-aia vezi coșul ăla enorm din frunte ce te transformă într-un rinocer abominabil izvorât din atrocitățile iadului infernal, înflăcărat și iute- habar n-am de ce ar fi iute iadul. Și-l arunci pe oglindă. Și apoi spui: „Vai, ce urâtă ești oglindo! Ai ditamai coșul în frunte!”. Și pleci.

Tocmai ce s-a trezit tata și a băut o cană de apă. Fiindcă nu are vin. Chiar! De ce nu e vinul… Să zicem, verde? Fiindcă nu sunt strugurii verzi. Atunci de ce nu sunt strugurii albaștri? Fiindcă nu s-a gândit nimeni să-i facă așa. Cine a făcut strugurii oare? Aberez…

Mă simt ca un artist acum. Și aș putea fi considerat un artist din-ăla genial și neînțeles. A-ha! Prezint toate simPtomele: scriu în fonfleuri, sunt depresiv, am o viziune așa *gestul ăla când dai din cap într-o parte ca un handicapat*, sar dintr-o idee-n alta, fumez, beau cafea, beau și alcool- că doar nu-s pocăit- și ascult muzică diferită. Sunt diferit deci sunt artist! Sau artistic! Sau artrostop! Ăsta e un medicament, nu? Vedeți, ce v-am zis?

Și gata. Io mă apuc de altele. Nu cu mâinile. Ba da, de fapt cu mâinile pentru că cu mâinile astea două…

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *