Proştii, statul şi daunele

Întâmplare din 2011. Nişte plozi de liceu chiulesc de la şcoală ca să meargă ca băjeţii la bazin, să bea o bere şi să facă o baie. Plătesc taxa (4 lei) şi îşi văd de treabă. Nimănui nu-i pasă.
Bazinul – o băltoacă jegoasă în care nu ai intra dacă ai avea măcar un neuron funcţional – era în curs de umplere.

Băjeţii încep să sară de la platformă, că – ce pula lor! – doar de-asta s-au dus acolo. Apa mică, evident. Nu contează, ei sar în continuare. Nimănui nu-i pasă oricum (salvamar? pft!). Unul dintre ei se simte mai Batman şi sare cu capul înainte. Dă cu capul de fund şi rămâne paralizat. Acum dă în judecată societatea publică care are în administrare ştrandul şi cere vreo un meleon de euro daune… pentru prostia lui.

Când eram drac, am sărit gardul în curtea unui depozit ca să mă sui într-un copac, să umplu sânul cu mere pădureţe. Nu aveam voie acolo, că era proprietate privată, fireşte. Nu am căzut, nu am rămas paralizat. M-a prins paznicul, m-a rugat să cobor, m-a dus în coşmelia lui şi m-a obligat să stau liniştit să halesc toate merele pe care le adunasem, după care mi-a dat să beau un litru de apă cu menţiunea „bea-l pe tot, tot!”. M-am căcat ca duşul, fireşte.

Morala? Când o cauţi cu lâmnarea s-ar putea să o găseşti şi să te pălească de nu-ţi mai trebuie vrodată. Pen’ că vrei să fii Batman, fireşte.

În cazul Batmanului săritor în cap, consider că 70 la sută din vină-i aparţine. E ca şi când ai băga o şurubelniţă în priză şi ai da vina pe Electrica.

Restul de 30 la sută e cam destul pentru ca mizeria aia, magnet pentru tot târtănismul din Galaţi să fie închisă, arsă până-n temelii şi dată unui investitor cu cap şi spirit antreprenorial care să facă ceva frumos. Plaja „Dunărea”, cum îi zice, arată într-un mare fel, fireşte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.