Piticii mei – când popularul devine suprasolicitat

By | octombrie 28, 2011

Nu am ca dublă personalitate ca o Albă ca Zăpada, deci nu mă refer la ai săi șapte pitici. Sincer să fiu, îmi place să cred că nu am nici o dublă personalitate dar pentru că nu am trecut niciodată pe la un psiholog, nu pot băga mâna în foc pe treaba asta.

Prin „piticii mei” vreau doar să dau un nume drăguț câtorva fixații personale. Evident, cred cu tărie că nu sunt singura ființă inteligentă de pe suprafața Pământului care are aceste reacții(că o fi adevărat sau nu, contează mai puțin, atât timp cât îmi permite să dorm noaptea). Pentru că aceste fixații sunt destul de multe la număr(da, sunt ciudat!) de data asta o voi trata pe una singură: urăsc lucrurile supralicitate, suprapopulare sau care pur și simplu apar peste tot. Voi explica în detaliu, pentru că este vital să înțelegeți la ce mă refer.

Dacă merg pe stradă și văd o altă persoană încălțată cu o pereche de adidași grozavi, mi-i doresc. Dacă piesa mea preferată ar începe brusc să se audă la toate radiourile și clipul ei să fie difuzat de toate televiziunile, nu aș mai asculta-o în veci. Dacă descopăr un loc fain de grătar sau relax în sânul naturii și dacă atunci când îl vizitez a doua oară detectez semne că a mai fost cineva acolo, scade în ochii mei extraordinar de tare, devine banal. Dacă reușesc să combin mâncăruri și să inventez ceva super gustos și aflu mai apoi că are deja un nume și o rețetă arhicunoscută, nu mi se mai pare la fel de gustos. Dacă îmi fac un tatuaj cu o semnificație profundă pentru mine și îl văd și pe altcineva, mă consolez spunându-mi: „Pft! Nici măcar nu știe ce semnifică! L-a făcut doar pentru că arată cool.” Înțelegeți? Nu-mi permit să fiu unic, nu vreau să fiu banal și urăsc să fiu asociat cu majoritatea(mai ales majoritatea care nu gandește).

Ideea la care vreau să ajung și am încrederea că-mi veți da dreptate aici, este că ce e prea mult strică. Câți dintre voi ați avut o piesă preferată pe care o ascultați pe repeat zile întregi? Nu s-a întâmplat să fie difuzată de programele de muzică pur și simplu excesiv și să vi se facă scârbă să o auziți?! Câți dintre voi ați avut o mâncare preferată și câți dintre voi ați mâncat același lucru de atât de multe ori la rând încât acum nici nu mai vreți să-i simțiți mirosul? Câți dintre voi ați avut o vorbă extrem de amuzantă și ați folosit-o atât de des încât nici măcăr în sinea voastră nu mai era amuzantă? Da, se întâmplă, e nasol.

Consider că e musai să fim atenți la aceste lucruri; în opinia mea, în momentul în care devin foarte populare, automat se transformă în clișee. Clișeele sunt urâte, hidoase chiar și nu impresionează pe nimeni.

De exemplu, un CV. Îmi place să cred că mai toți cei trecuți de 19 sau 20 de ani au deja un CV, chiar dacă e mai prăfuit sau băgat prin cine știe ce dosar arhivă prin calculator. ”Sunt o persoană inventivă, dinamică și cu o experiență vastă. Lucrez bine în cadrul unei echipe, dând dovadă de o gândire orientată către găsirea de soluții și obținerea de rezultate.” Câți dintre voi ați avut sau încă aveți ceva asemănător la CV? Eu chiar nu am, dar e irelevant. Într-un studiu publicat recent pe smartwoman.hotnews.ro(chiar dacă e „smartwoman”, asta nu înseamnă că nu se aplică și bărbaților), suntem sfătuiți să ștergem astfel de descrieri din CV. Motivul este simplu: au fost folosite atât de intens încât nu mai exprimă absolut nimic. Mai mult de atât, în loc să dea bine, ne trag în jos. Aparent, conform realizatorilor studiului, angajatorii folosesc programe speciale care să scaneze CV-urile, să identifice expresii asemănătoare(cred că scanează cuvinte cheie, de fapt și de drept) și să îi elimine automat din cursa pentru job pe deținători. E trist. Mă întreb, ce se întâmplă dacă într-adevăr ești o persoană descrisă de cuvintele de mai sus?

Un al doilea exemplu ar putea consta într-un bar sau un restaurant bestial pe care doar ce l-ai descoperit. Servire exemplară, ieftineală(că vorba aia, suntem studenți, ce mama mă-sii?!), muzică bună și niciodată aglomerat. Revii și a doua oară și e la fel de mirific. Revii și a treia oară și parcă te simți ca acasă. Apoi îi spui unui prieten despre descoperirea ta. Face și el o vizită și îi place. Își invită cunoștiințele să viziteze și ele locul cu pricina. Acestea la rândul lor își sună cunoscuții… Și uite așa, când găsești timp să mai tragi o fugă la locul unde te simți la fel de bine ca acasă, îți dai seama că deși tu l-ai descoperit, acum nu mai ai loc în el. Revii peste câteva zile cu speranțe mari că de data asta vei avea mai mult noroc dar sesizezi că iarăși este plin… Și muzica s-a schimbat, e alt gen acum… Și prețurile au mai crescut puțin… Și e gălăgie mare și fum și… Începi să cauți un alt loc. Ce e mult strică și nu încape îndoială de asta. Cauza? Un cuvânt: majoritatea! Când majoritatea cunoștiințelor tale frecventează un loc, e clar că e aglomerat acolo. Când majoritatea cunoștiințelor tale dau „share”(că tot am vorbit despre facebook) la piesa pe care tu le-ai arătat-o, parcă îți dorești să o fi păstrat pentru tine. Când majoritatea folosește un lucru sau place un lucru, indiferent de gradul său de coolness, acel lucru devine banal. Banalul ar trebui să fie inacceptabil, banalul ar trebui să fie eutanasiat!

Separate yourself from the unthinking majority!

Care e părerea voastră despre acest pitic de-al meu? Aveți și alte exemple când ceva frumos se transformă în banal din cauza supralicitarii? Există vreo soluție pentru stoparea fenomenului?

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

5 thoughts on “Piticii mei – când popularul devine suprasolicitat

  1. Pingback: Acasă pe roți « New is always better!

  2. Pingback: Conotații sexuale în portugheză « New is always better!

  3. Pingback: Un peștișor numit 9gag « New is always better!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *