P din educație

By | februarie 29, 2012

Sunt destul de interesat de ce se mai schimbă prin școli, licee și facultăți din două motive: încă sunt student și am un frate în clasa a 10-a. Da, îmi doresc să se schimbe multe dar nu pot spune că până în momentul de față ministerul 2.0 a reușit să vină cu o soluție bună.

Citeam un articol scris de Vali Petcu(Zoso) pe zerostiri.ro în care oferă o soluție simplă și banală. Pe cât de simplă este pe atât de eficientă, zic eu.

Studiez litere alături de încă vreo 90 și ceva de tineri. Probabil undeva la 50% dintre ei chiar se gândesc la o carieră de profesor. Problema evidențiată de Vali în articolul său este lipsa de pregătire a cadrelor didactice. Ai mei colegi de facultate mai au ceva de mâncat până vor ajunge profesori dar- no offence, dragilor- dacă stau și mă gândesc bine din 40 de viitori profesori mă îndoiesc de buna pregătire a 35 dintre ei. De ce? Pft, știu cum se trec examenele și știu cât de mulți nu bagă deloc la cap ce se predă. De exemplu astăzi la cursul de limbă engleză contemporană am fost întrebați câte ceva din cele predate în semestrul trecut. Cri-cri!

E adevărat, cadrele didactice nu sunt bine pregătite și examinarea lor anuală ar mai omorî din buruieni. Dar profii cu adevărat buni sunt în vârstă și deja au ani buni de când predau într-un singur loc. Profii mai tinerei care sunt și buni fie se orientează către mediul academic, fie pleacă din țară. Stârpim buruienile dar ce plantăm în loc?

Apoi mai trebuie luat în calcul un alt aspect: cel al elevilor. Cu cât proful e mai indulgent cu atât elevul va învăța mai puțin indiferent de cât de bine pregătit e profesorul cu pricina. Cu cât materia e mai aiurea și profesorul nu știe să o explice cu atât elevul va învăța mai puțin. Etnobotanice, smartphones, hipstereală, WoW, Skyrim etc. Înțelegeți unde bat.

Îmi amintesc de profesorul de fizică din liceu. Prima mea notă la fizică, în clasa a 9-a, după doar o lună de liceu fu 2. Sec, așa, 2! A doua notă: 3. Proful ne explica absolut tot cu scheme, cu grafice, fără să se uite în carte, cu probleme compuse pe loc și cu zâmbetul pe buze. Eu nu învățam. Am băgat fizică de am spart, încă mai știu unele chestii. Apoi îmi aduc aminte de profesoara de matematică din a 10-a. Bine pregătită și ea, știa să ne explice dar era indulgentă. Atât de indulgentă încât cântam imnul României pe la ore fiindcă era fun și noi eram smecheri, ea calmându-ne cu un blând „Copii, fiți atenți, vă rog!” Da, știu, copilăresc.

Eu tind să cred că soluția stă într-un sistem de cursuri opționale. De exemplu în liceu să fie româna, matematica și o limbă străină obligatorii și apoi elevul să poată alege ce altceva vrea să studieze. Evident ar alege doar ce-i place. Când studiezi ceva cu plăcere rotița se învârte mai ușor, neuronul obosește mai greu. Sau o dăm pe comunism și promovăm competiția între clase. Țin minte că în liceu aveam o astfel de competiție dar se luau în calcul doar numărul de absențe pe clasă și numărul de elevi chemați în consiliul profesoral(good times!). Păăărerea mea!

Îndrăznesc să întreb și mi-ar place să și răspundeți: ce soluții vedeți voi pentru problema educației?
Sursa foto: guardian.co.uk

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *