Omonimia ce-cum

By | martie 22, 2012

Ieri venise momentul să țin grandioasa prezentare în fața colegilor mei de anul doi de la Română-Engleză. Nu au fost pe cât de mulți mi-ar fi plăcut mie deși asta a fost de bun augur. Nici nu a încercat vreunul să mă contrazică lucru ce mă face să mă simt ciudat.

Cred că am folosit toate limbajele posibile. La un moment dat chiar am stâlcit numele unei alte profesoare(din Merilă a ieșit varianta englezită „măerilă” sau ceva de genul). Tema s-a intitulat „Are our schools really teaching us what is important?” și am reușit în 10% din prezentare să o ating. Apoi am direcționat totul spre unde voiam să ajung.

Am vorbit despre prostia din educație, despre cum vremurile s-au schimbat, despre cum sistemul de predare e de pe vremea lui bunică-miu și despre anumite inovații care sunt total nefolositoare. Am încercat să sugerez și o soluție ce este garantată să dea rezultate dar răspunsul din partea audienței fu același: „Cum rămâne cu vacanța?”

La un moment dat am zis că e nevoie de o schimbare în adevăratul sens al cuvântului și am sugerat să lăsăm la o partea fluffiness-ul a la Mihai Jackson cu „începe cu omul din oglindă” argumentând că oricum tipului îi cădea nasul și s-a sinucis.

Probabil ăsta este unul dintre beneficiile de a vorbi în fața altora. Toată lumea m-a aprobat, până și profa- care e awesome!- dar doar atât. „Da! Sunt de acord!” și cam atât. Am vorbit tare și am alternat tonul, nu erau plictisiți. Erau doar leneși. După ce am terminat prezentarea am realizat că m-am înșelat. Chiar trebuie să începem cu omul din oglindă pentru că am luat atât de multe lucruri rele de la alte popoare încât am ajuns niște veritabili leneși. Dă-ne totul pe o tavă aurită și vom fi cei mai fericiți. Nu ne da nimic și nu prea o să ne pese, vom sta și vom înghiți în continuare căci a devenit un lucru confortabil. Chiar trebuie să începem cu omul din oglindă…

Din păcate omul din oglindă, în majoritatea cazurilor este prea ocupat să se plângă și să se auto-victimizeze. Și este și confortabil cu asta. E ca și cum ai avea nasul înfundat și nu ai realiza că-ți put picioarele deși unde în interior ești conștient că porți aceleași șosete de 3 zile și că e imposibil să nu se fi împuțit.

Și uite așa, din ce în ce mai mulți oameni decid să-și ia tălpășița din țară. N-ai cu cine, frate, n-ai cu cine!

Sursa foto: moldav.wordpress.com

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *