Odă către prieteni și familie

By | octombrie 20, 2016
prieteni

Recunosc, clipul Goodbye to Gravity – Head the call m-a emoționat tare de tot. C-aș fi supraviețuit sau aș fi murit dacă eram acolo nu știu. Dacă eram în București aș fi fost acolo, asta-i clar.

Nu am fost. Nu pot spune că știu ce înseamnă și refuz să mimez durerea. Un gol îl simt, dar nu mă pot pune în pielea celor care au pierdut prieteni sau copii. Și refuz să fac asta.

Peste câteva zile se împlinește un an de la una dintre cele mai dureroase tragedii din istoria României. Personal – poate sunt tâmpit, voi să-mi spuneți asta – cred că cea mai mare durere nu este să mori, ci să supraviețuiești și să-ți pierzi toți oamenii dragi.

Plănuiesc rândurile astea de foarte mult timp. Le-am scris și le-am rescris încă de când am plecat din Galați. Că te muți în alt oraș la 18 de ani e complet diferit de a te muta la 10 ore – minim! – distanță de casă după aproape 30 de ani.

Inevitabil, oricât de mult aș vrea, Galați e locul unde am copilărit. Are o valoare care nu poate fi exprimată în cifre.

În Galați am cunoscut cei mai buni prieteni. În Galați m-am format. Glume, dume, dar nu poți scoate Galațiul din mine. Chiar dacă folosesc „mno” foarte des în ultima perioadă și tata mă întreabă dacă pisica a învățat ungurește deja :)) Igen, kurtos kalacs!

Și nu spun că regret, ci sunt al naibii de recunoscător. Fără Galați și toate căcaturile care vin cu el nu aș fi cunoscut oamenii care mi-s dragi în momentul de față. Da, cred că uneori nu reușim să înțelegem chestiile astea.

Spun de a mea femeie, fără care nu aș fi putut face pasul ăsta. Chiar dacă-i brăileancă. She’s the one, dar nu mai spuneți la nimeni.

Spun de Liz, care m-a ajutat enorm de mult și fără de care nu aș fi ajuns unde sunt.

Spun de Puf, un tip grozav care aduce prea mult cu frati-miu :))

Spun de Gabi, care mi-a oferit șansa să învăț mai multe decât aș fi sperat, având în vedere contextul. Și nu doar el, ci întreaga gașcă de oameni faini de la Agress.

Spun de Vali și de toată gașca de la McDonald’s Galați – deși a fost un loc de muncă groaznic. Am cunoscut acolo oameni fenomenali cu care abia aștept să mă revăd. Culmea, asta doar pentru că am suferit împreună când era mega-aglomerat.

Spun de ai mei, care au făcut pe dracu-n patru să mă ajute atât cât au putut ei. N-o fi fost mult, poate chiar prea puțin dacă aș compara cu alte cazuri, dar nu pot pune valoare pe chestia asta.

Spun de Cosmin și ceilalți colegi de facultate/facultăți cu care nu m-am mai văzut de tare mult. Poate prea mult. Mulți dintre ei sunt plecați prin alte țări.

Spun de Galați. Un oraș de căcat, cu zeci de mii de oameni de căcat care m-au alungat de acolo. Dar uite că am ieșit okay și nu am de ce mă plânge momentan. Orice dramă pălește.

Spun de toți oamenii din Galați pe care i-am cunoscut și cu care am petrecut clipe faine împreună. Vă știți, unii dintre voi nici măcar nu vreți să vă menționez în rândurile astea.

Ce-o fi pe viitor om vedea – spuse orbul. Personal, mă simt tare bine uitându-mă în spate. Asta a fost rezoluția mea de an nou.

Că rândurile astea v-au făcut să zâmbiți sau nu v-au trezit nicio reacție aparte, pare rău.

Tot ce vreau să transmit este că vă mulțumesc și-mi doresc să vă fie bine.

Oriunde ați fi, să vă fie bine!

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

One thought on “Odă către prieteni și familie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *