Nu-s eu, e Chatneau, spaniolul. Depresie, vin, ea și nimeni

By | octombrie 17, 2013

Nimic nu se compară cu singurătatea și durerea. Îmi plac și le urăsc în aceeași măsură. Probabil scriu ca o pizdă acum, dar nu-mi pasă.
M-aș revolta pe două sute de mii de teme diferite, dar nici una dintre ele nu contează. Sunt rupt în două între noi și eu. Nu găsesc niciun pod. Chiar de ar fi, nu știu ce vreau, nu știu ce vrei, nu știu când sau cum. Poate nu am știut niciodată și nu voi ști vreodată, la fel cum nu știu dacă e corect sau greșit, la fel cum nu știu cum să trăiesc și cum să mă comport când am străini în jur.

Pe stilul epavei mă scufund. Doare și îmi place. Tu, oricine ai fi, nu cred că ești reală, nu cred că vei fi vreodată. Vreau durere continuă, o mie de tatuaje și sindromul lui Matt, doar ca să am o poveste, chiar dacă e o poveste scrisă pe o hârtie igienică cu care s-au șters 6 miliarde 999 de milioane 999 de mii de oameni la cur. În mintea mea totul e altfel, de multe ori totul e pustiu.

Aș ucide un Ponta, i-aș ucide pe toți. Aș sparge o bancă și aș șterge din memoria tuturor toate filmele proaste făcute vreodată. Aș omorî toți manelarii, cocalarii, țiganii, talibanii, islamiștii și pițipoancele. Aș decima totul, să rămân doar eu. Fără câini, fără prostie, fără nimic, dar sunt oameni fără de care nu aș avea putere. Sunt oameni fără de care nu aș fi existat acum. Vreo 7 miliarde la număr. Doar ce am vomitat un curcubeu.

In the end, when all is said and done, i will have nothing to take away. Cu excepția unei chestii irelevante: durerea. Durerea constantă care mă ține în viață, care mă face alert, dar amorțit, durerea care nu mă lasă să dorm, dubiile, efortul găsirii unei soluții și cei aproape 26 de ani pe care nu-i regret. Iar am vomitat un curcubeu…

Tu, oriunde și oricine ai fi, crezi că ar trebui să fac altceva? Ce crezi? Eu nu știu ce să mai cred, ce să mai fac și nu cred că există vreun sens. Atunci când sticla de spaniol roșu cu nume de francez se termină tot ce rămâne este o cameră care se învârte, gânduri negre, amintiri, regrete și nesiguranța zilei de mâine.

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

One thought on “Nu-s eu, e Chatneau, spaniolul. Depresie, vin, ea și nimeni

  1. Ciprian Rosca

    In ciuda aparentelor, blog != jurnal. Daca ti-ai obisnuit cititorii(printre care ma numar si eu) cu material decent, fii responsabil si scrie macar decent.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *