Nu-mi mai dai motive

By | decembrie 2, 2012

Am un punct pe lentila stângă a ochelarilor. E acolo de dimineaţă, de când mi i-am pus pe ochi şi cel mai probabil va rămâne acolo până mi-i voi da jos, până mâine dimineaţă când mi-i voi pune iarăşi. E ceva în plus, îmi place aşa, mă scoate din starea de inconştienţă în care am intrat în momentul în care a sunat ceasul, la 7 dimineaţa.

Îmi vine să plâng. Problema e că nu e senzaţie oarecare, unică sau o chestie izolată, ci o rutină proastă care mi-a cuprins existenţa de ani buni. Uneori e de fericire, alteori e de tristeţe; în marea majoritate a cazurilor e de tristeţe.

Mi s-au aşezat lucrurile binişor dar niciodată nu vor fi complet bune. Presupun că te încrunţi acum, citind rândurile astea. Presupun că nu ai nici cea mai mică idee ce expresie am eu pe faţă acum, când tastez şi privesc la macaraua uriasă, albastră şi tristă din zare. Mă prefac binişor, cred, lumea din jurul meu îşi vede de treabă, totul e okay.

12:59. Mai sunt multe ore de rotit pe scaun. Mai am foarte multe ore în care voi continua să mă lupt cu chestii negre ce îmi pun neuronii la încercare sau cu durerea de stomac ce nu prea mai vrea să treacă. E ceva în neregulă dacă a început să-mi placă? Am ajuns să oftez prea des, să ador furia prea mult şi deşi mă urăsc, simt cum aştept chestia aia de la final şi liniştea ce-o să fie după.

Mda, mă victimizez acum. E penibil pentru că simt asta cu adevărat, pentru că mai e o lună şi se mai duce un an. Căcat, câte lucruri mi-am propus pentru anul ăsta şi cât de puţine am realizat! Mulţumesc universului că încă mai am 2-3 prieteni cu care pot împărtăşi ce mă roade şi mulţumesc universului că încă îmi rezistă corpul.

Fire de păr alb, teamă, confuzie, gânduri negre, cafea, ţigări, alcool, zâmbete prefăcute, minciuni nevinovate, ignoranţă, promisiuni încălcate, vorbe mute şi chestii ce-ţi atârnă pe limbă dar refuzi să mi le spui. Toate astea până când voi fi şi eu o macara uriaşă, solidă, de neclintit, singură în frig, ridicând povara minţi-mi.

„Eşti bine?”

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

2 thoughts on “Nu-mi mai dai motive

  1. iamandimarlena

    Adi, este ok sa ai stari dinastea…Oricine le are, doar ca putini recunosc si na, isi afiseaza subtil masca pe fata. Am facut si eu asta, pana cand am realizat ca ma simteam aiurea si oricum cei apropiati se prindeau ca ceva nu este in regula. Cat despre realizari…am facut acelasi lucru. Asa ca, daca vrei urla sau injura ! Care e problema? Va fi bine 🙂

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *