Nefecioara Maria, bagaboanta Sfântului Casio

By | februarie 18, 2014

Evident că nu mai e fecioară, vorbind strict din punct de vedere moral și sentimental. Fecioaria ei se pierdu în negura vremurilor, dar ea nu înțelege de ce lumea nu o slăvește așa cum ar fi fost corect.
Vedeți voi, Nefecioara Maria a fost de când se știe o supraviețuitoare. Săracă cu duhul, dar asta nu a însemnat că nu se poate adapta. Mereu a fost alături de cei cu ciolanul (și la propriu și la figurat) mai mare.

Pe vremea comuniștilor, Nefecioara își purta mândră culorile și intona imnul cu solemnitate pură. Nu i se părea ciudat că viitoarea ei iubire suferea tot felul de atrocități (normale pe vremea aia). După revoluție, când l-a cunoscut pe Casio mai bine, cu ocazia lepădării de comunism folosind vin liturgic din belșug, cei doi iubăreți au decis să întoarcă armele, ca România în 1944, împotriva singurului lucru care i-a definit vreodată: comunismul. Mă rog, e oarecum impropiu spus „au întors armele ca România în 1944”, căci comunismul propriu-zis a dispărut în teorie și a rămas, practic, în sângele a milioane de scursuri umane, adevărate borâturi lipsite de orice însușire omenească demnă de apreciat. La fel și în cazul celor doi iubăreți.

Cu comunismul în vene s-au reorientat către o chestie imaginară cu potențial de business și influență uriașă. Inteligenți din punctul ăsta de vedere, dar atât de proști din toate celelalte. Sfântul Casio și-a construit încet-încet un imperiu de miliarde și a aderat la o rețea de bandiți ce datează de undeva de prin primele decenii ale erei noastre. Vedeți voi, cartelul ăsta de traficanți de iluzii nu are putere doar datorită banilor, ci și datorită exploatării proștilor, care sunt cu milioanele.

Ajunși în al pașpelea an de răscruce din al doilea mileniu, dragostea pur comunistă dintre cei doi, presărată pe alocuri cu îngurgitări ale sfântului sceptru întru mânjirea pe față cu sfânta sămânță, s-a mai stins, dar nu a murit. Nefecioara îl căuta adesea, Sfântul o băga în seamă rareori…

Așa că Nefecioara a decis să facă ceva demn de observat (deja trecuseră aproape 6 săptămâni de la ultima sfântă sămânță îngurgitată) așa că a vrut să dea un mail în care să pară micuță, lipsită de apărare și în care să-și aducă aminte de vremurile bune când era șefă la Turnătoria Covurluiului în rândul tinerilor. Ce-i mai plăcea să dea în gât! Cu toate astea, din lipsă de sămânță sfântă și pentru că nu-l mai simțise pe Netrebnicul de multă vreme, apăsă greșit și hop! mailul cu pricina a ajuns nu doar la un aghiotant al Sfântului Casio, ci și la alți draci desprinși din întunericul capitalismului, logicii și bunului simț.

Cu toate astea, Nefecioara nu și-a făcut probleme. „Comunismul nu moare, îmi voi apela tovarășii!”. Și-așa și făcu. Și scăpă bazma curată.

Ce bine-i să fi fost comunist și-apoi să fii credincios!

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *