Când minoritatea sperie majoritatea

By | februarie 28, 2015
tigani

Am văzut reacţiile românilor referitor la acel documentar făcut de englezi, în care minoritatea discriminată era folosită ca exemplu reprezentativ pentru cei care au plecat acolo să muncească (sau nu). Nu îmi pasă sub nicio formă.
Sunt de părere că există un alt aspect pe care ar trebui să ne concentrăm, ca nişte patrioţi ce suntem – felul în care suntem speriaţi de minoritatea discriminată la noi în ţară.

Vineri, vizavi de Patinoar, a avut loc o reglare de conturi. Bâte, ciocane, Mercedes de vreo 80.000 de euro avariat – toate în miezul zilei, pe o stradă destul de aglomerată. Cică lucrurile nu s-au făcut din impuls, ci au fost bine gândite. Toată scena s-a petrecut în unghiul mort al camerelor de supraveghere de la depozitele din zonă.

Două persoane au ajuns la Spital. La scurt timp după, alte 40 de persoane au ajuns la Spital. Apoi jandarmii, destul de mulţi la număr din câte am auzit. Sunteţi curioşi de ce nu sunt poze cu aşa ceva? A-ha, aţi prins ideea.

În comentarii oamenii arată ferm cu degetul către minoritatea discriminată şi către Poliţie.

Ceea ce nu vede toată lumea sunt comentariile minorităţii discriminate. Ei bine, din punctul lor de vedere, lumea ar trebui să-şi vadă de treabă, să nu-i mai roadă cum au făcut ei bani. Fireşte că nu se foloseşte vreun apelativ civilizat, ci „sclavilor”, „javrelor”, „câini”, „lătrăi” sau „săgeţi”. Oamenii care semnează aceste comentarii au în componenţa adresei de mail fie un „boss”, fie un „mondiala”.

Încerc să nu fac apel la rasism. Mi se pare super amuzant faptul că în tot timpul ăsta, românii ipocriţi exploatează această minoritate prin fel de fel de ONG-uri prin care aplică pentru fonduri europene cu care să-i educe şi să-i aducă în era civilizaţiei. În cele mai multe cazuri, rezultatele sunt zero iar impactul este minim. Personal, cred că asta se întâmplă din două motive:

– se dau bani frumoşi pentru astfel de proiecte, iar tentaţia e mare;

– minoritatea nu prea vrea să-şi schimbe obiceiurile puternic sedimentate în cultura proprie.

Oricare ar fi punctul tău de vedere, trebuie să recunoşti un lucru – e ciudat să te chinui să-ţi plăteşti facturile şi taxele dintr-un salariu câştigat din greu, cu stres, în timp ce o parte din minoritatea discriminată se plimbă fără nicio grijă cu maşini pe care ştii că nu ţi le vei permite niciodată.

Ne e frică.

Vorbeam zilele trecute cu un amic şi o ieşit la iveală o idee care mie-mi sună bine. Ce-ar fi să se ia lucrurile la puricat? Ai o maşină de 50.000 de euro, dar niciun loc de muncă? Hop-hop, n-o poţi justifica, jap!, în patrimoniul statului să treacă! Dacă tot suntem cetăţeni români cu toţii, cred că ar fi corect ca legea să se aplice la fel pentru toată lumea.

Follow me

Adi

Galatean de 29 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 759 de abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *