Mai exista speranta pentru viitor?

By | ianuarie 30, 2018
img_0057

Pentru prima oara de cand am plecat din Galati, am resimtit iarasi paranoia clasica. Sentimentul ala de inutilitate si fragilitate, impreuna cu un mic atac de panica si ameteli. Ma rog, nu are nicio legatura cu titlul, voiam doar sa subliniez ca scriu randurile astea putin tremurand, pe la 1,30 dimineata.

Intrebarea din titlu a aparut in urma a numeroase discutii cu cei din jurul meu si a situatiei pe care o traversam… majoritatea.

Serios, viata in Romania, in momentul de fata, cam pute, asa, la scara macro.

Nu o sa ma leg foarte mult de politica, bat la pariu ca sunteti si voi satui. Pe de alta parte, nici nu pot spune ca am facut vreun efort sa fac parte din solutie – nu am fost la niciun protest – probabil pentru ca am impresia ca nu exista, momentan, o solutie fezabila.

Am zis prea des urmatoarea vorba in ultimele luni: pana cand astora din PSD nu o sa le fie frica de integritatea corporala, nu se vor calma sub nicio forma. Pentru ei, noi suntem suboameni – oile lui Daea.

Incerc sa nu ma plang, caci am reusit sa-mi fac un rost cat de cat. Dar simt constant ca toti din jurul meu incearca sa ma jidoveasca: incepand cu statul, continuand cu jobul si terminand cu supermarketul.

Munceste, plateste, produ, consuma!

Plateste din ce in ce mai multe taxe – recalculari la impozitul din 2015, 2016…

Munceste din ce in ce mai mult: raspunde la mailuri seara tarziu, gandeste-te la chestii care nu tin de tine direct, dar ar trebui facute, trimite mizerii de „kind reminder”, preferabil pe aceeasi bani ca la momentul angajarii.

Da, stiu, „pleaca! cauta-ti alt job!”… dupa doar 6 luni?! Cum da asta la interviu?!

„Stai acasa, fa freelancing, fara sefi!” – mi-ar lua minim 10-15 ani sa strang bani pentru o casa, timp in care va trebui sa platesc si chirie. Ori in Galati nu ma intorc sub nicio forma!

Cumpara produsele alea la pret cu rosu (oferte) si cand ajungi la casa trezeste-te ca-s cu 2 lei mai scumpe(pret intreg), tine-i pe toti sa astepte pentru o stornare; fara sa primesti un „da, scuze, greseala noastra”, ci o privire mizerabila de „uite-l pe saracul asta cum se caciuleste pentru doi lei”.

Clar, s-o castiga bine in IT si inginerie, dar domeniile astea nu pot supravietui fara toti ceilalti. Poti sa faci cea mai tare aplicatie/ cel mai smecher algoritm, fara cineva sa-l vanda si sa-l impacheteze frumos nu o sa produca bani.

Ori cum cacat sa realizezi ceva cand toti cei mai puternici ca tine vor doar sa le dai din ce in ce mai mult si sa le produci din ce in ce mai mult?! Cum poti obtine ceea ce-ti doresti doar pe spinarea ta, fara pic de ajutor de la parinti sau prieteni?!

Cum poti scoate capul sus, cand sunt atatea si atatia care nu vor decat sa ramai unde esti?!

Decenta si normalitate

upside down

Nu, sub nicio forma nu visez la bogatii nemasurabile, ci doar la decenta si normalitate.

Adevarul e ca in Romania, daca esti cinstit esti prost. Cel putin din punctul meu de vedere.

Nu ai platit recalcularea aia la impozit in cele 60 de zile date de ANAF? Jap! Poprire pe toate conturile! Basca i se trimite si angajatorului sa iti opreasca din leafa banii datorati statului. Asa ca platesti… te mai si simti aiurea ca esti considerat datornic.

In tot timpul asta bronzati grasi, fara vreun venit, conduc masini de zeci de mii de euro si traiesc in adevarate palate.

Unde e cinstea in chestia asta?!

Si te gandesti sa nu pleci din Romania, ca e acasa. Ai aici frati, mama, tata, ai un loc unde sa te „adapostesti” cand totul devine de nesuportat.

Dar apoi platesti 130 de lei pentru o cursa de Cluj – Galati, fara sa primesti bilet. Pleci la ora 19 si ajungi la ora 4 dimineata. Sau mai rau, dai 170 la CFR, la clasa I, si faci 14 ore pe drum, in conditii de cacat.

The upside down

La stiri vorbesc despre doctori carora le pica, asa, „oops!”, 5.000 de euro din buzunar in timp ce sunt la audieri pentru chestii ilegale. Si tu te gandesti „mie imi ia 2 ani sa strang banii aia”.

Rectorii sustin un prost la ministerul Educatiei – fara pic de coloana vertebrala.

Pensionarii se bucura pentru 50 de lei in plus, familiile de betivi mai fac un plod, doar ca sa aiba bani de bautura.

Normalitatea devine exceptionalul. Normalitatea se transforma in „nu-mi vine sa cred ca am rezolvat asa de repede, usor si eficient!”

Rad, desi nu prea e rasul meu, cum imi imaginam acum 8-9 ani de zile ca totul se rezuma la a avea o atitudine pozitiva si lucrurile se vor rezolva de la sine.

Mergem inainte

Vine pisica la 2 dimineata la tine in brate si incepe sa sfaraie si sa te gadile cu mustatile pe gat. Parca simte ca nu esti bine.

Te pui in pat obosit ca un cur si te ia femeia in brate. Simte ca nu esti bine.

Te trezesti a doua zi, clar nu esti bine. Dar pentru chestiile de mai sus, macar, mergi inainte. E „cuibul” tau… si cam tot ce ai.

Urasc vorba asta. „Mergem inainte” imi zice un singur lucru: nu putem schimba nimic, dar nici inapoi nu-i de noi. Un fel de „las-o, ba, ca merge-asa. nu sunt sperante de mai bine”. 

Sper sa nu te regasesti printre randurile astea…

Follow me

Adi

Galatean de 29 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 758 de abonați

5 thoughts on “Mai exista speranta pentru viitor?

  1. Gabriel Ursan

    Bă, asta cu amețelile și cu atacurile de panică sunt din ce în ce mai dese peste tot. Am avut un episod în decembrie 2016 și din păcate mai multe episoade în decembrie 2017. Atacuri de panică, amețeli, nu știu nici acum ce au fost (le-aș descrie mai mult amețeli ușoare dar prelungi). Ideea e că apăreau în mai multe zile, pe perioade mai lungi. Am fost la doctori, analize. Sănătos tun. Eu cred că și dacă mor analizele îmi ies tot perfecte.

    Lăsând asta la o parte, eu pot spune că înțeleg ce zici. Vorba cu ”mergem înainte” nici mie nu-mi place, dar am alta care începe să îmi surâdă: ”Toate la timpul lor!”. Crede-mă că în final se așează lucrurile pentru fiecare om în parte, mai ales dacă își dorește mai mult de la el și de la viață. Tu fă-ți treaba excelent în continuare, inovează, dezvoltă-te, vezi-ți de treabă și la un moment dat astrele se vor alinia și pentru tine. Oamenii în viață consumă prea mult timp și energie pe chestii pe care nu le pot controla. Vezi ce poți controla tu direct sau indirect și lucrează doar acolo pe termen scurt.

    Da, o să fie unii care o să zică: ”Vai, cum? Dar nu-ți pasă de alții? Cum să faci lumea un loc mai bun? And stuff…” Răspunsul meu pentru este următorul: ”Cum naiba să-i ajut pe alții, dacă nu mă ajut nici pe mine? Este o vorbă. Ca să oferi trebuie mai întâi să ai. Ca să ai, trebuie se concentrezi pe ale tale la început. Nu e nici o rușine să ai. Pentru că altfel nu poți oferi.”

    Cel mai nasol e când te compari cu bronzații în BMW-uri. Nu merge așa. Și eu am un amic din copilărie care cred că e pește prin Italia, Elveția, Germania și naiba mai știe. Nu știu, cred. N-am dovezi. Ideea e că are aceeași vârsta ca mine, dar nu știe să deosebească subiectul de predicat, nu știe să scrie corect, să citească fluent să etc. (ai prins ideea). Și are deja vreo 3 apartamente, își face casă + BMW Seria 7. Și ce? Nu-mi pasă. Mi-am dat seama că pur și simplu nu sunt fabricat din materialul ăla ca să fac bani așa și că toate o să vină la timpul lor. Și nici nu-i port pică sau invidie, că doar nu mi-a furat mie rufele de pe sârmă 🙂 Chiar mi-ar face plăcere să mă găsesc cu el și chiar mă bucur pentru el.

    În altă ordine de idei, prima chestie pe care trebuie să o faci este să te uiți la documentarul Minimaliștii de pe Netflix (sunt cam penibili la anumite faze, dar esența e importantă). A doua chestie este să scapi de amețeli și panică. Nu știu cum e la tine, dar eu am rezultate bune de aproape o lună cu sport, dietă și băgat picioarele în ele dispozitive electronice care mă țin conectat după ora 20:00 (cu excepția Netflix :)). De pe 3 ianuarie și până azi am slăbit 9 Kg (aveam 96 Kg la finalul anului), mă simt mai bine, mai energic, dorm mai bine, am rărit-o cu băutura și mi-am dat seama că sunt mult mai productiv dacă mă străduiesc să termin totul fix în timpul serviciului (fără să mă fure Facebook-ul cu zecile de minute – toți care lucrează în fața unui monitor o freacă mult pe Facebook și nu că o freacă mult, dar ruperile de ritm sunt devastatoare și obositoare).

    Multă sănătate! Că de asta ai nevoie ca să performezi. În țară sau în afara ei.

    Reply
    1. Adi Post author

      Ametelile sunt de la stres in cazul meu. Anul asta a inceput cu prea multa treaba si prea putine raspunsuri.

      Nu ma compar cu bronzatii, doar imi doresc sa nu mai existe.

      O sa ma uit la minimalistii de indata ce voi avea ceva timp liber si energie. L-am adaugat in lista.

      Eu nu am cum sa nu petrec timp pe Facebook :)) ma rog, ca nu e in newsfeed, e partea a doua.

      Timp de sport as gasi, numa’ sa ma urnesc. Mai intai sa ies din starea asta nihilista.

      Reply
    1. Adi Post author

      Una e sa fie o lupta dreapta, alta e sa fie o lupta in care din start ai un handicap.

      Reply
      1. Marius

        Handicap e atunci când îl ai fizic sau, cel mult mental. Atât timp cât ești conștient de anumite lucruri e clar că mergi într-o direcție bună.

        Problema e că noi vrem ieri ce ni se zice azi pe Facebook și opulența-n sine.

        Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *