Mâhniri la sfârșit de 2012

By | decembrie 31, 2012

Nu vor fi rânduri cu rezoluții, planuri și promisiuni pentru 2013. Alea îmi aparțin, sunt proprii, personale și pe persoană fizică, nu vă privesc și, cel mai probabil, nici nu vă pasă de ele.
Rândurile astea n-or să conțină regrete personale cu privință la ce mi-am propus să fac în 2012 și la faptul că nu am reușit să obțin achievements-urile pe care mi le doream. Nu vor fi nici rânduri de heităreală retardată, ci vor fi rânduri care exprimă grijă și temere pentru viitor.

Generația nouă

Am un newsfeed, pe Facebook, destul de colorat. L-am mai șlefuit nițel, îl șlefuiesc zi de zi, dar încă îmi oferă o doză mare de entertainment cretin. Nu sunt nici eu cine știe ce intelectual popular și finuț, dar încerc să nu mă fac de căcat cu orice postare.
Privesc din umbră la generația asta „nouă” – tineri de 18-20 de ani – care peste un an sau doi vor ieși ca pe bandă rulantă de pe băncile universităților și vor da cu capul de lupta pentru un job. Poate exagerez, dar viitorul nu arată foarte bine…

Au mult tupeu, foarte mult tupeu. Lucru pe care îl admir în oarecare măsură, tupeul e o caracteristică bună atât timp cât îl folosești cu cap. Majoritatea nu fac asta și pur și simplu îmi dau impresia că sunt niște proști cu gura mare.

Sunt curios cât de jos vor fi nevoiți angajatorii să coboare ștafeta. E clar că încă sunt și vor fi tineri pregătiți și calificați pentru poziții bune în multinaționale, dar majoritatea vor fi niște retardați, mulți dintre ei trăind fără pic de bun simț.

Nu știu unde e problema, nu am idee de ce nu văd și ei aspectul ăsta. Poate au impresia că o diplomă de facultate cântărește mult tare de tot… Se înșeală.

Politica și emigratul

Am mai scris despre votare și rezultatul groaznic, nu mai reiau. Acum un an eram de părere că trebuie să fight for it, să rămân în țară și să fac o diferență. Acum nu mai sunt chiar atât de sigur, deși am certitudinea că oportunități sunt. Chestia e că la un moment dat te cam saturi să fii tratat ca un căcat în ploaie de către angajatori, să fii plătit cu mai puțini bani ca un măturător de trotuare și să ți se accepte inițiativele, să fie implementate (automat, volumul de muncă și responsabilități crește), dar deloc răsplătite. Cu un „bravo!” nu prea poți plăti facturi.

Nici plecatul în altă țară fără să-ți pese nu e o soluție, dar ce motive mai sunt să-ți pese?

Concluzionând

Poate sunt prea pesimist și cinic în momentul de față, dar nu prea reușesc să identific motive care să reaprindă speranța. Sunt bucuros că am reușit să adun niște oameni foarte frumoși, geniali și ambițioși în jurul meu, dar nu trăiesc într-o bulă. Realitatea e alta, realitatea e mult mai tristă și oarecum lipsită de motive cu care să te mândrești.
Lucrurile alea inteligente și folositoare au devenit mult prea greu de găsit. Orice căutare returnează ca rezultat câte ceva cretin și retardat. Fir-ar să fie, m-am săturat să mă întreb dacă scenariul din Idiocracy chiar va deveni realitate!

Pentru 2013… Nu știu. Nu se vor schimba lucrurile. Sunt sigur de asta pentru că din urma celor de 18-20 de ani vin alții și mai retardați. Presupun că Millennials-ii nu sunt părinți chiar atât de grozavi… Nu știu, încep să nu mai înțeleg.

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

One thought on “Mâhniri la sfârșit de 2012

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *