Jurnaliştii şi justiţiarii din spatele monitoarelor

By | februarie 22, 2015
justitie si jurnalism

Mă mai uit din când în când la ce comentarii adună presa centrală la articolele promovate pe Facebook. E o simplă curiozitate, rar am găsit ceva interesant în secţiunea respectivă.
Activând în domeniul jurnalismului, zi de zi, chiar şi când sunt liber, dau cu ochii peste combinatişti, profesori, şomeri şi pensionari care se cred jurnalişti şi adevăraţi apărători ai dreptăţii.

Unii dintre ei au dreptate, nu pot contesta acest aspect. Cu toate astea, majoritatea comentatorilor, nu doar de pe site-urile ziarelor sau televiziunilor, ci şi de pe anumite bloguri, sunt complet rupţi de realitate.

Îi apreciez că sunt devoratori de informaţii, e un obicei sănătos să citeşti cam tot ce prinzi. Dar nu îi pot respecta pe cei care dau crezare la tot felul de tâmpenii neargumentate sau nesusţinute de surse şi dovezi credibile. Segmentul ăsta de românaşi „citiţi” a distrus, în oarecare măsură, această „industrie”. Succesul unui site se măsoară în cifre, iar în momentul de faţă, poţi aduna cifre satisfăcătoare doar dacă cobori la nivelul acestor devoratori de informaţie*.

Le dai controversă, le dai jurnalism justiţiar, de stilul CTP, le dai subiecte „pe surse” şi arăţi ferm cu degetul către vinovat – eventual, cu adresă şi număr de telefon. Practic, oamenii ăştia, mari iubitori ai teoriei conspiraţiei, nu realizează că jurnalistul trebuie să fie imparţial şi să prezinte faptele aşa cum sunt, fără a denatura adevărul. Tu, ca ziar, dacă acuzi pe cineva şi-i aduci un prejudiciu ai toate şansele să fii dat în judecată şi să fii nevoit să plăteşti bani grei.

Partea proastă este că dacă le oferi scriere jurnalistică în adevăratul sens al cuvântului – mai mult sau mai puţin; cred că obiectivitatea e relativă – încep cu tradiţionalul „haaaa! protejaţi interese! hai să vă spun eu cum trebuia scris articolul!”, după care se duc şi mai sudează un fier, mai dau o mătură sau mai ambalează un şerveţel. Se cred jurnalişti şi vor ca justiţia să aibă loc pe internet – pe site sau pe Facebook – pentru că e foarte uşor să faci „dreptate” din spatele monitorului, stând cu fundul pe scaun.

Oamenii ăştia sar de cur în sus când văd o literă lipsă într-un text de 3.000 de semne, dar nu ştiu să scrie civilizat şi corect gramatical. Oamenii ăştia sună indignaţi să urle la telefon că li s-a şters comentariul… în care şi-au băgat organele genitale în anumite categorii de oameni sau au ameninţat cu moartea anumite persoane. Pentru ei nu contează, e aşa cum spun ei; dreptatea absolută este cuvântul lor.

Oamenii ăştia urăsc la propriu anumiţi jurnalişti pentru că, la un moment dat, nu le-a plăcut un text. Oamenii ăştia sunt plini de ură şi condamnă totul, fiind veşnic nemulţumiţi. Oamenii ăştia acuză pe oricine nu a scris cum zic ei de apartenenţă la diferite grupuri de interese, SRI sau Noua Ordine Mondială – alimentaţi de ce se mai spune pe la televizor (Antena 3, B1 etc), emisiuni mondene, efemeride.ro şi alte canceruri online. Oamenii ăştia sunt ca gloata care se adunase în Bucureşti acum câţiva ani la protestele ACTA – habar n-au ce vor, dar o vor acum şi o vor nervos.
Oamenii ăştia vor sânge, nu informaţii.

Cel mai aiurea este că oamenii ăştia influenţează şi restul cititorilor şi creează un mediu ostil.

Mulţi dintre oamenii ăştia sunt atât de curajoşi sau radicali încât pe site folosesc „cap de minge” sau „Stănică cu p… mică” atunci când se adresează primarului, dar pe pagina de Facebook a edilului folosesc, civilizat, „domnule primar”.

* – nu, aia nu e singura modalitate de a obţine trafic. Mai există una mârşavă: faci un cont fals de Facebook cu care te înscrii în toate grupurile pe care le găseşti – indiferent de topic – şi arunci acolo linkuri. Eşti banat? Plm, faci altu’ şi tot aşa. Doar de aia te auto-intitulezi specialist în Social Media.
Pe lângă asta, cea mai sănătoasă metodă de a obţine trafic, zic eu, stă în analize mici pe diferite teme. Multe texte care tratează aceeaşi problemă din toate punctele de vedere. Apoi anchete şi evenimente. Mno, jurnalism de calitate, care oricum, orice ai face, va fi bombardat şi pus la îndoială de milioanele de informaţii false sau scoase din context care apar pe site-urile cancerigene.

Foto de pe theabsolutemag.com

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *