Ziua-n care am înjurat la greu

By | ianuarie 8, 2015
joke

Trezit la şase dimineaţa, hrănit pisica, înjurat pisica. Restul a fost o banalitate. Până am ieşit pe uşă…

Planul era să pun un dres pe mine, ca să protejez „bijuteriile” de cele minus 18 grade şi de vântul nenorocit. Planul nu a fost respectat, că, vorba aia „ori suntem bărbaţi, ori ne prefacem!” – sau ceva de genul.

M-am făcut ninjalău, de mi se vedeau doar ochii, am deschis uşa, am stat trei minute după mâţă să vadă ce e pe scara blocului şi-am plecat. Ieşit din scară… sfârcuri întărite, chestii încreţine, craci reci. Groaznic de frig, simţeam cum mucii îngheaţă în bârnău. Ajung în staţie, doar ce pierdusem un autobuz. Ţurai. Până a venit următorul am avut timp să-mi fac în minte planuri şi scenarii. Nu de alta, dar mă duceam la Spitalul Judeţean.

„Voi înregistra, voi filma, voi trage de limbă, mă voi oferi să dau şpagă… Prind eu treabă bună de-un scandal cu medici şi-asistente!” – mi-am zis tremurând într-un autobuz Transurb în care şoferul nu dăduse drumul la căldură, pentru a economisi nişte motorină, fireşte. Apoi m-am uitat pe geam. Ziua nu avea cum să mi se însenineze, deja era senin afară.

Pe trotuarele de pe strada Brăilei era o armată de muncitori Ecosal dând la lopată, târnacop şi mătură pentru a curăţa gheaţa. „Mno, aşa vă trebe! Aţi frecat-o toată săptămâna şi-amu’ vă tremură chiloţii ca un extremist ISIS în aşteptarea dronei americane” – mi-am zis, trăgând în chept cu patos o droaie de muci surprinzător de lichizi.

Ajung la Spital, urc la etaj, cald, linişte, frumos. Identific cabinetul, mă uit dreapta-stânga şi-apoi în spate. O tanti de tipul MILF încuia o uşă pe care scria frumos „W.C.”. „S-o căcat cu siguranţă”, îmi zic încercând să scot un zâmbet fermecător, de genul „pisi!”. Îmi iese.

– Neaţa, cavaleru. Cu ce te ajut?

Uite-aşa şi-aşa, una alta, îi explic toate cele. Îmi dă un zâmbet înapoi şi mă roagă să iau loc.

– Şi, ia zii, unde munceşti? Ai îngheţat?

Scenarii porno în minte… „Adi, fii cuminte”, îmi zic. Treaba fu precoce. În 30 de secunde m-a rezolvat… mă refer la problema medicală, fireşte. Rezist minim două minute, în alt context!

Ajung la muncă, dau să mă apuc de treabă. Meteorit, meteor şi-alte derivări. Se înţapă taraba de laptop. Înjur. Dau restart, o iau de la zero. Apăs pe „Save”. Se înţapă taraba de laptop. Înjur. Dau restart, o iau de la zero. Apuc să public, deschid Facebook să dau share. Se înţapă taraba de laptop. Înjur. Dau restart, îmi bag cracii şi îmi iau o cafea.

Se face ora 14 şi ceva. Allahu Akbar! Înjur.

Înjur.

Se înţapă taraba de laptop

Înjur.

Înjur şi peste două ore.

Se înţapă taraba de laptop

Văd comentarii de la români despre treaba cu atentatul de la Paris. Înjur. Se înţapă laptopul. Înjur şi iar înjur. Dau restart, înjur. Mai citesc comentarii de la români, înjur şi mai furios. Văd cum unii îşi doresc să păţească acelaşi lucru şi alţi oameni din România. Deja înjuratul îmi intrase în reflex. Îmi aduc aminte că mi-i foame. Îmi aduc că nu mai am ce mânca.

M-am culcat înjurând, sper să nu mă trezesc înjurând. Pe mâţă o doare fix în puţă. Călduri, gen. Înjur.

Later edit: m-am trezit înjurând. Frig afară, frig în casă, pe fundamentaliştii care au omorât 12 oameni la Paris tot nu i-au prins.

Foto: „joke” de pe fark.com

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

2 thoughts on “Ziua-n care am înjurat la greu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *