I always (k)NEW it but this is better!

By | octombrie 31, 2011

În urmă cu aproximativ 57 de zile, un plan mai vechi, se fructifica sub numele de reinventamas.wordpress.com. Totuși, numele inițial nu mi s-a părut potrivit și după doar două zile de existență „reinventamas” s-a transformat în „newisalwaysbetter”. Am avut nevoie de aproximativ 48 de zile(vai!) pentru a și da viață acestui plan. În urmă cu 9 zile, copilașul meu avea 10 vizualizări, toate ale mele, astăzi copilașul meu este un star rock!

Nu vreau să mă laud, vreau să vă mulțumesc și copiindu-l pe Andi Moisescu: „Mă înclin!”. Partea ciudată este că îmi doream foarte tare să ajung aici, visam la asta de foarte mult timp dar nu am avut niciodată așteptarea să ajung în punctul ăsta într-un timp atât de scurt. Cea mai importantă femeie din viața mea(nu e mama, nu mi-e nici iubită) mi-a aprins luminița asupra acestui fapt și cred că ar fi fain de tratat exact astăzi, „D” Day(1000+ vizualizări).

Dilema la care mă refer poate primi chiar și un nume: expectation vs result. Nu știu câți dintre voi reușiți întotdeauna să vă creați așteptări legate de reușita unui proiect de-al vostru și nu știu în câte cazuri așteptările sunt precise. E clar, de cele mai multe ori aceste așteptări sunt spulberate în sens negativ(eșec) sau în sens pozitiv(norocul începătorului). În cazul meu, așteptările legate de acest proiect au fost destul de ridicate(având în vedere că am avut nevoie și de 40 și ceva de zile ca să îl fac public) iar rezultatul propriu-zis a fost mult peste așteptările mele. Mă întreb de ce? Am self awareness, consider că mă cunosc, că știu ce puncte tari respectiv slabe am și sunt de părere că îmi pot seta așteptări foarte adevărate legate de un lucru făcut de mine.

La un moment dat o broască întâlnește un elefant. Evident, acesta din urmă fiind net mai mare decât ea, îi spune să se dea la o parte căci de nu, va călca pe ea. Broasca se enervează și îi spune elefantului că nu are de gând să se miște și că dacă vrea, poate fi și ea la fel de mare. Elefantul zâmbește batjocoritor, lucru ce impulsionează broasca să se țină de promisiune. Astfel, amfibiana micuță se umflă și se umflă și iarăși se umflă dar când mai avea puțintel și îl ajungea pe elefant, pocnește.

Motivele pentru care ne evaluăm greșit îmi sunt uneori cunoscute, alteori străine. Cauzele diferă de la om la om căci orice experiență neplăcută din copilărie sau adolescență poate determina neîncredere. Dar, da, cam asta ar fi cauza principală(am vorbit de toți banii aici). Neîncrederea în sine este cel mai mare dușman al unui om. Combinată cu lipsa cunoașterii de sine, pur și simplu țintuiește o persoană și o ține sub nivelul mediocrității. Lipsa încrederii de sine ne face(sau ne făcea) întotdeauna să ne îndoim de răspunsul nostru la întrebarea profesorului de fizică sau română. De cele mai multe ori știam că avem dreptate dar preferam să rămânem tăcuți, aflând după câteva clipe că dacă deschideam gura, împușcam o notă frumoasă. De-asemenea există o limită între încrederea de sine și aroganța, de aceea găsitul echilibrului e dificil. Una e să ai încredere în capacitățile tale intelectuale sau în abilitățile tale creative și să-ți lansezi un blog și e o cu totul altă mâncare de pește să te crezi buricul pământului și cu absolut orice plan măreț al tău să aluneci în aroganță, dând greș de fiecare dată. Nu pot să bag mâna în foc și să spun că sunt foarte bun la scris, dar consider că am o gândire care îmi permite să îmi exprim punctele de vedere într-o manieră… diferită.

Abraham Maslow are o teorie interesantă ce diferențiază oamenii. Așadar, el consideră că orice persoană este motivată mai întâi de obținerea tuturor nevoilor elementare. Maslow structurează totul sub forma unei piramide, reprezentând practic o ierarhie. O căutare google va spulbera misterul, dar de ce să nu o fac eu?! Așadar, conform lui Maslow, orice om caută înainte de toate să-și îndeplinească nevoile la nivel psihologic precum respirat, apă, sex sau somn. O dată ce le obține pe acestea își dorește mai mult așa că urmărește să-și îndeplinească nevoia de siguranță- sănătate, familie, job. Apoi merge mai departe și caută să acopere nevoia de afecțiune, căutând dragoste, prieteni și intimitate sexuală. Aceste nevoi fiind obținute omul caută să-și acopere nevoia de respect(de sine și din partea celorlalți) și încredere. Majoritatea(da, e o categorie de oameni) se oprește aici pentru că, bănuiesc eu, consideră că e destul sau pentru că le e teamă de ce ar putea găsi dacă ar îndrăzni să meargă mai departe.

Personal, nu pot înțelege de ce ai vrea doar atât. Elementar, mediocru, nimic ieșit din comun… Exceptând sexul(da, căcat) restul nevoilor sunt mult prea ușor de îndeplinit! Deși nu eram conștient de teoria asta, în urmă cu 3 ani de zile, simțeam că pot urca mai sus în piramida lui Maslow. Acesta introduce în acest punct conceptul de metamotivare care constă în obținerea unor nevoi nu tocmai esențiale pentru trai. Așadar persoanele metamotivate vor să-și atingă adevăratul potențial și nu le e teamă de asta. Pe cealaltă parte, majoritatea, conform lui Maslow, suferă de metapatologie(temeri, copilării nefericite, lipsa banilor sau lipsa educației). Îmi este teamă, destul de des, nu sunt înstărit(chiar deloc), am drame și în nici un caz nu sunt ditamai intelectualul școlit pe mai știu eu unde sau cu bibliografii monstruoase citite. Și totuși, ce mă face să îmi doresc mai mult?

Eșecul e dureros. E greu să treci peste, ești catalogat drept un pierzător, starea de spirit dă cu dinții de bordură și din păcate cu atât cât ajungi mai sus și dai greș, cu atât e mai dureros. Totuși, fără eșec nu putem defini conceptul de succes. Cum să știi că ești bun la o chestie dacă nu dai greș la altele?! Eșecul te călește. Dacă ești destul de puternic să îl înțelegi și să-l accepți, eșecul e cel mai bun prieten al tău. Vorbesc din experiență. Am dat cu dinții de bordură de multe ori. Am abandonat o facultate, am demisionat dintr-o poziție de leadership, mi-am promis că fac multe lucruri pentru mine dar nu m-am străduit destul. Am încercat în dreapta și în stânga și am dat greș. So fucking what?! „Keep on walking!”, nu e sfârșitul lumii. Dacă un lucru este foarte important pentru tine, luptă cu întreaga ta ființă pentru atingerea lui! Ține aproape de tine câțiva oameni care merită și când simți că nu mai poți, cere-le ajutorul!

Îmi doresc să produc o schimbare, un impact. Blogul ăsta nu e făcut pentru mine, nu e făcut pentru a-mi hrăni ego-ul. Vreau să ies în față(metanevoia de complexitate și unicitate) și să dovedesc că se poate. E greu, dar dacă ar fi ușor nu ar mai avea farmec, nu ar mai genera acele povești fabuloase, nu ar mai fi tentant, ar fi inutil.

Felicitări! Nu pentru că mă citiți ci pentru că vă doriți mai mult, pentru că vă doriți să ieșiți din majoritatea negânditoare a populației!

„The only war is inside your head. So fight for yourself!” – Adrian Bot, adică eu.

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

2 thoughts on “I always (k)NEW it but this is better!

  1. Pingback: Homo sapiens sau homo… și-atât? « New is always better!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *