Facebook – public enemy

By | octombrie 30, 2011

Conform unui studiu recent realizat de psihologii de la Stanford, rețeaua de socializare facebook(o știm!) ne face mai triști.

Pentru că tot am vorbim acum câteva zile despre rețeaua de socializare facebook, m-am gândit să mai adaug câte ceva, deși mă voi abate destul de mult de la topicul acela. În caz că nu ați apucat să citiți articolul anterior, îl puteți parcurge repede aici și vă sfătuiesc să o faceți pentru că totul va face sens mai bine.

Toată treaba cu „facebook – rețeaua antisocială” asta e valabilă și nu prea(e frumos aicișa dar nu prea). Înainte de toate, trebuie analizat ce înseamnă facebook-ul de fapt și de drept. Nu e mare filozofie, aruncați o privire și trageți câteva concluzii. În caz că nu aveți dispoziția necesară, voi face eu lucrul ăsta pentru voi. Așadar, pe facebook punem pozele din momentele noastre cele mai fericite(orice om când e fericit, e mai frumos), ne împărtășim succesele(succesurile, whatever), muzica ce ne place, citate motivaționale, locuri pe care le frecventăm, invitații la evenimente, lucrurile frumoase pe care le facem la un anumit moment și dăm celorlalți informația „single” sau „in a relationship”.

Conform psihologilor de la Stanford, simpla existență a butonului „like” și lipsa butonului „hate” împinge oamenii să împărtășească doar lucrurile frumoase și automat să creadă că doar lor li se întâmplă lucruri rele. Ce-i drept, nimeni nu o să dea „like” unei îmtâmplări de genul: „mi-a murit pisica” dar sunt șanse mari să dea „like” unei chestii de genul: „mi-a murit pisica dar a luat după ea 7 din cei 9 câini ce au atacat-o!”. E clar, când toată lumea pare fericită, începi să te gândești că e ceva în neregulă cu tine sau că ai vrea o viață ca a lor.

„May your life be as awesome as you pretend it to be on facebook!” – este probabil cea mai bună vorbă spusă ever! Evident, chestia asta nu afectează absolut toți utilizatorii de facebook, pentru că o parte dintre ei știu să facă diferența dintre viață reală și viață virtuală. Nu poți împărtăși cu ceilalți 200 și ceva de prieteni virtuali momentele urâte prin care treci pentru că nu prea îi interesează durerea ta. Asta nu înseamnă că ei au o viață mult mai fericită decât a ta.

Mereu am considerat că nu trebuie să îți pese ce spun cei din jurul tău despre tine. Singurele critici la propria-ți adresă care merită ascultate sunt cele care vin de la prietenii tăi adevărați. Așadar, nu ar trebui sa ne comparăm viața cu ceea ce vedem pe facebook sub numele altora. Evident, e dificil. Când vezi cum un anumit „prieten” de-al tău are zeci de albume cu poze făcute prin diferite țări ale lumii, altul sute de poze cu ditamai gașca zambind, altul cu tufla de bani stând cocoțat pe mai-știu-eu-ce mașină, e greu să nu îți dorești aceleași lucruri. Dar nu ai cum să știi ce se întâmplă în spatele pozei. Primul o fi vizitat zeci de țări dar poate își dorește în fiecare seară să fie pe canapea, împreună cu familia sa, uitându-se la film. Al doilea o fi mereu înconjurat de oameni dar simte că nu are nici un prieten adevărat cu care să discute orice chestie sau la care să poată apela la orice oră. Al treilea, probabil doar și-a vândut casa și a decis să se dea mare, în fața blocului, cu bănuții în mână, călare pe mașina vecinului.

Viața e grea și cel mai probabil e grea pentru toată lumea. Majoritatea oamenilor au un lucru dar le lipsește altul. Fericirea se găsește doar pe perioade scurte. Facebook-ul este doar un exercițiu de teatru: îți creezi un caracter și te prefaci că ești altcineva, cineva plăcut pentru ceilalți. Facebook-ul, de cele mai multe ori, prezintă o iluzie. Nu plecați capul.

Îmi place să fac teorii pentru diferitele chestii la care observ că majoritatea se afiliază. Aceasta, conform celor de la Stanford, este o problemă cu care se confruntă majoritatea. Dacă singurele persoane care contează în viață sunt familia și prietenii adevărați, de ce ar trebui să-ți pese cât de fericite sunt persoanele neimportante pentru tine?! Invidia nu prea ajută cu nimic; sincer să fiu, nu am auzit de vreun caz când invidia a întors o situație în favoarea persoanei.

Viața nu se trăiește on-line! Încetați să vă mai pese de fericirea altora și să credeți că sunteți atât de stricați încât sunteți blestemați să fiți triști. E greșit! Sunteți stăpânii propriului vostru destin așa că faceți în așa fel încât fericirea să vă viziteze cât mai des.

Separate yourself from the unthinking majority!

Studiul cu pricina poate fi citit integral aici.

Voi ce părere aveți despre toată treaba asta? Ați trecut prin episoade asemănătoare? Ați trecut peste ele?

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

2 thoughts on “Facebook – public enemy

  1. Ghetu Corina

    Deci am citit si articolul original despre „Minunatul” Facebook. Trebuie sa recunosc, m-am intristat de multe ori cand ma uitam la ce face lumea, la ce lucruri interesante posteaza despre viata lor si despre ce fac ei. Am trecut de etapa asta cand am realizat ca e doar un simplu site unde postezi ce ti se pare tie interesant, ce muzica asculti, articole interesante s.a. A devenit o boala site-ul asta, trebuie sa recunoastem cu totii, il frecventam atat de des iar in timpul asta am putea face alte lucruri care sa conteze cu adevarat. Un citat dintr-un serial zice asa ” Adapt to change or get left behind”. Nu putem renunta la el, ar insemna sa ramanem in urma.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *