Don’t hate the player if you don’t like the game!

By | aprilie 9, 2012

Mai dimineață scriam pe Facebook într-un scurt status update cum că mi-a sunat o domnișoară- cam bâhniță ea- la ușa și m-a rugat să-mi chem părinții. Curios de fel am întrebat-o de ce dorește să vină părinții mei la ușă- speram să fiu o apariție strălucitoare în fața ei. Mi-a spus că vrea să vorbească cu cineva major. Mi s-a mai întâmplat să fiu considerat minor dar nu de recent. Mă rog i-am explicat că probabil sunt nițel mai bătrân decât ea, evident a râs arătându-mi minunata dantură ordonată ca un cap de greblă.

Tipa reprezenta nu-îmi-pasă-care tanti ce candidează pentru consiliul local. Am lăsat-o să-mi zică poezia pentru că știu cât de nasol este să îți închidă lumea ușa-n nas fără să îți dea o șansă de a le spune ce vrei mai exact. Tipa voia o semnătură. „Bine, pa! Nu dau nici o semnătură pe motive politice!”. Mi-a arătat iarăși grebla și s-a dus la următoarea ușă unde nu a răspuns nimeni pentru că nu e nimeni acasă în timpul zilei- nu că aș fi ascultat la ușă, aveam lucruri mai importante de făcut.

Despre vecini v-am mai spus- ei manele, tata: „Enter sandman, la maxim, acum!”- așa că probabil următoarele nu vă vor surprinde. Tipa a sunat și la ușa lui și atunci am auzit înjurături. Le-am auzit pentru că era liniște mormânt în casă.

Mno, tipa nu avea nicio vină. Cel mai probabil voia doar să scoată un bănuț. Probabil candidata respectivă îi oferă 50 de bani pe semnătură, cine știe. E clar că nu făcea treaba asta din plăcere. Dar când omul este prea meltean pentru a se strădui să gândească puțin merită să fie deportat în Congo, în junglă alături de rudele sale: cimpanzeii. Din păcate nimeni nu mă ascultă.

Lucrul ăsta se întâmplă peste tot. Meltenii, hârleții și alte specimene de cimpanzeus urbanus prostus manelarus tind să se enerveze pentru că al lor neuron nu poate face față rațiunii și de cele mai multe ori cine nu trebuie le cade victimă. Zâmbește-i omului care vine să te informeze, nu trata poștașul cu aroganță doar pentru că a venit să-ți aducă o amendă pe care tu ai luat-o, dă bună dimineața femeii de serviciu când o vezi spălând scara. Nu face lucrul ăla de plăcere ci este forțată de împrejurări. Eu cred că așa este omenesc.

De la tata am învățat treaba asta. Am fost o dată să îi cumpăr o piesă de schimb pentru o mașină la care lucra și vânzătoarea mi-a dat o piesă care era defectă. Mno, taică-miu a țipat mai întâi la mine, apoi m-a luat de aripă și a mers cu mine până la magazin unde a vorbit foarte calm. Știu, nu prea face sens.

Ce întâmplări asemănătoare ați mai observat?

P.S. Le cer scuze cimpanzeilor în caz că i-am jignit comparându-i cu meltenii.

Sursa foto: monkey-pictures.net

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *