Documentarul „Idiocracy”, în varianta românească

By | septembrie 10, 2014
bacalaureat facultati liceu

Nici nu mai ştiu acum cât timp am văzut „Idiocracy”, dar ştiu cu siguranţă că mi-a plăcut. Nu filmul în sine, ci ideea conform căreia societatea va evolua într-un conglomerat format din oameni atât de proşti, încât cel mai prost om din prezent ar fi un geniu.

Prin anumite postări de pe blog am sugerat ideea – extremistă, cum îmi stă în caracter – de a li se suspenda dreptul de vot celor fără bacalaureat. Realizez acum că nu e corect, unii copii dau bacalaureatul la 19 ani şi iau notă bună, în timp ce dreptul de vot se acordă la 18 ani. Dar să lăsăm asta în urmă şi să trecem – vorba lui Teo – la lucruri cu adevărat serioase.

Mă tot învârt în jurul acestui examen de maturitate, bacalaureatul, pentru că, în esenţă, e un căcat de examen. Da, vina pentru rezultatele dezastruoase din ultimii ani aparţine şi sistemului, dar cu două-trei ore pe zi acordate studiului se poate scoate lejer o notă de 7. Evident, dacă vrei.

Şi aici intervine buba cea mare. Nu pot înţelege nici în ruptul capului – adică, da, înţeleg adevăratul motiv – de ce, an de an, condiţiile de admitere la studii superioare sunt îmblânzite, dând apă la moară copiilor (să înveţe mai puţin). Şi rezultatul se vede clar: nu există societate care să funcţioneze bine cu zeci de mii de economişti sau filologi. E nevoie şi de măturători, sudori, instalatori, mecanici auto etc.
Îmi amintesc că la un training pe leadership, din perioada când eram în AIESEC, ni s-a spus o povestioară care a început cu fraza cheie „Bă, dacă toţi din camera asta vreţi să deveniţi lideri, e cam naşpa”.

Şi ca să ajung la chestia de la care a plecat postarea asta, hotnews anunţă că pe 9 septembrie a fost publicată în Monitorul Oficial metodologia de organizare a colegiilor care primesc absolvenţi de liceu fără bacalaureat. Practic, la cum înţeleg eu lucrurile, pentru a-ţi începe studiile superioare nu prea mai ai nevoie de acel căcat de examen despre care tot vorbesc.

Urmări? Păi, în practică, orice universitate îşi poate înfiinţa aşa-numite colegii – unele instituţii private de învăţământ superior au deja aşa ceva – unde invită leprele. Şi dacă există o modalitate de-a avea acces la studii superioare, de ce ranga lui satan să mai dai bacul?!

O ultimă chestie care mi se pare interesantă: în metodologie spune că „Invăţământul terţiar nonuniversitar se organizează la forma cu frecventă pentru calificarile profesionale/ocupaţiile corespunzătoare nivelului de calificare 5″

Paradoxul e aici. Nivelul de calificare 5 înseamnă:

Persoana este responsabilă de execuţia activităţilor proprii şi ale grupului pe care îl conduce, având o autonomie personală ridicată. Munca presupune aplicarea unui complex de principii fundamentale într-o largă varietate de contexte, adesea imprevizibile. Presupune cunoştinţe şi competenţe de nivel înalt atât legate de domeniile ocupaţionale, cât şi independente de aceste domenii. Caracteristici esenţiale ale nivelului sunt: capacităţile de analiză, diagnoză structurare, planificare, execuţie şi evaluare. Formarea profesională care oferă acces la acest nivel: învăţământ universitar şi postuniversitar.

Spre un viitor strălucit, cu Ponta-n frunte, naţiune!

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *