Despre păreriștii 2.0 și cunoscătorii de orice

By | octombrie 30, 2012

Acum câteva ore mă lăudam pe Facebook cum că mama a apărut cu numele într-un articol din Viața-Liberă(un ziar local). Toate bune și frumoase până aici, nu știu de voi, dar eu m-am bucurat să văz rândurile alea căci mama e genul de român crescut pe vremea lui Ceașcă: nu spune ce o deranjează, tace și își vede mai departe de existență, fără să se plângă în gura mare.

Amu dați și voi un click pe link să vedeți cum s-a ajuns de la un topic despre câinii comunitari la lipsa mea de profesionalism ca jurnalist și apoi citiți mai departe ca să înțelegi ce am de spus.

M-am amuzat

Când tu, iubitor afon de fotografie a.k.a. fotograf-pentru-că-ai-un-aparat-foto-profesional, îți dai cu părerea vis-a-vis de jurnalism, părere susținută prin simplul fapt că ești student la jurnalism, nu meriți să îți vâr falnicul mădular în gât și să te îndemn prietenos să calci apa ca să nu te îneci?!
Când tu, talentat designer de cercei cu pisici, medalioane din căcat topit și coliere din ceară de urechi amestecată cu grăsimea de pe fundul strachinii de fasole, îți dai cu părerea vis-a-vis de jurnalism, părere susținută prin simplul fapt că ești student la jurnalism, nu meriți să îți vâr falnicul mădular în gât și să te îndemn prietenos să calci apa ca să nu te îneci?!

Serios amu

Puțelor, e atât de ușor să critici pe cineva care face lucrul pe care și-l dorește! Mai ales dacă voi ați făcut asta doar pe la Antidotul sau Student TV. E atât de ușor să stai în spatele monitorului ca un veritabil troll, gâdilându-vă la fofoloancă și să scrieți pe Facebook că unul care face the real-deal more or less nu îl face bine! Dar se întoarce foaia! O-ho, realitatea vă va lovi atââât de tare în puțulicăăăă! Și nu, asta nu e niciun fel de amenințare, e o chestie pe care încă nu o cunoașteți intitulată realitate.

Vedeți voi, omul e construit în așa fel încât să învețe din greșeli. Când nu faci greșeli sau când nimeni avizat nu îți atrage atenția asupra lor, tu crești cu impresia că deja stăpânești totul.

În general, așa

Dacă vrei să ajuți pe cineva, dacă vrei să-i oferi din wisdom-ul tău infinit, vei formula o chestie/părere/sfat/feedback folositor. Amu, omul ăla, dacă are nițică minte în cap, va alege să folosească sau nu părerea ta. Chestia e că dacă tu ești un puțoi/puțică părerea ta cântărește cât o beșină de țânțar sau un căcat de purice.

Fie îți dai cu părerea în mod constructiv, fie îți păstrezi frustrările pentru tine, mergi și bei un ceai, mai faci o foto, un cercel, mai un mess, mai una-alta. Iar când rămâi fără argumente sau ți se dă o replică încuietoare… Scuză-mă că-ți spun, dar fie taci și înghiți, fie demonstrezi cât de prost ești și recurgi la amenințări.

Să fie cu ceva acțiune, zic! ^_^

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *