„Corupţia bună” din România (?)

By | mai 8, 2014

mita
Miercuri a trebuit să fac un drum până la Casa de Asigurări de Sănătate ca să-i vizez maică-mii o adeverinţă de care are nevoie la medicul de familie ca să poată primi o trimitere la un medic care chiar ştie ce e aia medicina. Birocraţie, evident, e foarte greu pentru ţara asta de beşinoşi să se pună la punct un sistem care să rezolve treaba printr-un click.

Ajung la ghişeu pe la 12, spre surprinderea mea era liber. Am stat la o mini-coadă de două persoane timp de maxim 10 minute. Aparent cozile imense sunt dimineaţa, începând cu ora 6, pentru că – nu-i aşa? – comunismul odată intrat în sânge, iese greu… greu tare de tot.

Îi dau funcţionarului – un nene la vreo 50-60 de ani cu păr cărunt – adeverinţa maică-mii şi o copie după buletin. Se uită prin calculator vreo 5 minute, pune o ştampilă şi-mi zice să merg la registratură. Adică totul fu în regulă, a existat continuitatea de cinci ani pe care o urmăresc ei.

Înainte să plec îl rog să verifice situaţia mea şi-i întind buletinul.

Tastează el nişte chestii pe-acolo; pocneau tastele de zici că le lovea cu ciocanul. După două minute începe să mă întrebe chestii, să îmi explice şi-aşa mai departe. În cele din urmă, concluzionând, îl întreb:
-Bun, deci pentru perioada respectivă – 12 luni de zile – cât aş avea de plătit?
Nenea funcţionaru’ ia calculatorul, strâmbă din nas şi începe să bată numere acolo şi să facă adunări şi înmulţiri. Nu ştiu dacă o fi deschis în prealabil calculatorul (d-ăla de faci matematică pe el, nu PC).
-Păi e cam mare suma. Vreo patru milioane juma’, cam aşa, spune el.
Sămibagpula! Îmi zic.
-Nu se compensează cumva prin faptul că trei ani am fost şi student şi angajat?
-Nu, în România nu funcţionează aşa lucrurile, spune el.
-Am înţeles. Deci dacă am nevoie de medic trebuie să achit banii ăştia, spun eu dezamăgit.
-Da…
Îmi face cu ochiul şi face un semn subtil cu mâna:
-Vino mai aproape.
Mă cocoşez şi bag puţin capul mai spre el.
-Ca să nu dai o căruţă de bani, te-ajut eu. Aduci adeverinţa aia de la muncă şi… – îmi face semn cu degetul ridicat, cum că unu, adică un milion – înţelegi? Şi rezolv eu aici ca să îţi poţi face şi tu treaba. Oricum de perioada aia în care nu ai cotizat scapi la anu’. Da? Când poţi tu… mâine, poimâine. Doar că vii la mine aici, nu te duci la altul, da?
-Bun, am înţeles. Eh, o să trec peste vreo două săptămâni… zic eu confuz.
-Da, vii la mine.

Şi plec uimit. Vă daţi seama că milionul pe care i-l dau e în schimbul unei ştampile pusă fraudulos pe un act care atestă că eu beneficiez de asigurare de sănătate, când în realitate nu e aşa.

Acum… fără să mă cac pe mine, oferta sună foarte bine. Oricând aş da 100 de lei în locul a 450 de lei, dar…

Muncesc la ziar. Pe adeverinţă o să scrie locul de muncă. La halul în care mă urăşte Universul, am şanse ca nenea funcţionaru’ să vadă şi să mi se ducă fericirea şi oferta în acelaşi loc un fac treaba mare. Pe de altă parte, mi-ar plăcea să organizez un flagrant pentru că sună palpitant şi pentru că îmi plac oamenii corecţi.

Nici nu ştiu cum să tratez treaba asta. Vreau să-mi rezolv problema, dar mi-ar plăcea să scape odată şi-odată ţara asta de corupţie. Totuşi, este asta o formă de corupţie bună? Datul şi cerutul de mită e o infracţiune. Apoi, mă gândesc că dacă o fi să păţesc ceva mai naşpa şi se-apucă vreunu să verifice… o să fie şi mai naşpa. Aş avea 450 de lei, dar în acelaşi timp nu prea aş avea 450 de lei :))

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

2 thoughts on “„Corupţia bună” din România (?)

    1. Adi

      Am zis ca-mi plac oamenii cinstiti. Santajul nu suna a cinstit.

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *