Ce mă fac acum?

By | noiembrie 9, 2011

Pentru că ieri a fost sărbătoare și am sărbătorit de am pierdut toată ziua(și mintea la un moment dat), astăzi voi încerca să recuperez. Din fericire efectele secundare nu se arată până acum deci, hai să purcedem. Pentru astăzi vă prezint un băiat de comună(nu taur comunal) care a ales să facă mai mult pentru el. Eu sunt de părere că ar fi câteva lucruri de învățat de la el și că modelul lui este demn de urmat.

Ioti-ti ce zice el: „Eu mi-s Marius, un baiat dintr-o comuna din Galati. Am 23 de ani de curand impliniti, si imi consum viata zi dupa zi.
Pana acum mi-am consumat-o cu 8 clase facute la liceul din comuna natala, dupa care cu alti 4 ani petrecuti la un liceu din oras, care poarta numele fostului prim ministru Kogalniceanu, „pe treburi” de matematica-informatica, si liceu la finele caruia au venit firestele intrebari, majoritatea din categoria „Ce ma fac acuma’ ?!”.
Pentru ca am trait de mic prin garaj si pe langa masina, si imi stiam micile manii care ma tineau de la masa si somn, i.e. curiozitate de ce e in ceva si cum merge ceva-ul in cauza (mi-l amintesc pe tata spunand: „De ce Dumnezeu ai demontat ma aia?? …Sa vezi de ce merge?! …in loc de „firescul” de ce nu merge), am decis tragand aer in piept sa studiez automobile.
Si asa am ajuns in Brasov, un oras frumos, cultural – cel putin mai mult decat Galatiul, unde am avut 4 ani de viata si amintiri.

In Brasov, la Universitatea Transilvania, in cadrul Facultatii de Inginerie Mecanica am studiat „Autovehicule rutiere”.
Facultatea, cum sa spun ca a fost?! Au fost profesori semi-descreierati, au fost „mi-se-rupisti”, cum din pacate e mai peste tot la noi, dar din fericire am avut parte si de oameni dintr-o bucata, care doar prin firea lor iti aduc aminte de valori si modele pe care e bine sa le ai in viata.

In ultimul an de facultate incepusem sa imi pun din nou intrebarile de la sfarsitul liceului si ma gandeam ca ar fi bine sa am o experienta peste hotare.
Era insa prea tarziu pentru vreo schema cu Erasmus sau ceva similar, si am decis sa las intentia pentru master, pe care intentonez sa il fac de cand m-am decis sa studiez automobile.
Si asa, s-a facut vremea de licenta, pe care am decis sa o fac sub indrumarea unuia deintre oamenii de care imi placea sa tin seama, fost decan, membru al academie romane, membru fondator al societatii romane de ingineri automobilisti, crescut in comunism si totusi, total sanatos mintal din punctul asta de vedere, si limpede in gandire chair dupa 75 de ani. Am stabilit tema, continutul, etc.,tema „default” cu proiectarea unui motor… toate erau stabilite.

Asta a fost pana intr-o zi, cand profesorul in cauza m-a cautat, si m-a pus in contact cu un post-doctorand care e intr-un grup de cercetare si care mi-ar putea propune niste teme mai interesante. Persoana in cauza am aflat mai apoi ca e fiul profesorului, si temele pe care avea sa mi le arate erau de la 2 firme care timid intentionau sa inceapa parteneriate cu universitatea cautand studenti pentru internship-uri: un centru R&D din Germania al celor de la Hyundai-Kia si inca una de consultanta tehnica, din aceeasi tara.

Pus in fata optiunilor, si pe fondul dorintei de a avea experienta cautata in trecut, m-am gandit, am decis (una din temele propuse de Hyundai) si dupa cateva zile am inceput cu procedura CV, scrisoare de intentie, mailuri, etc. Am avut un interviu telefonic, jumatate cu privire la persoana mea, jumatate pentru evaluare. Evaluarea nu a fost chiar temeinica, chiar superficiala as spune, si prin urmare dupa 2-3 saptamani am fost anuntat ca am fost ales pentru stagiu.

Prin urmare, tema de licenta s-a schimbat, examenul de licenta a fost amanat pentru februarie 2012, pentru ca, evident, activitatea pentru proiectul de licenta o fac acum.
Proiectul are tema „Impact of closed loop fuel metering on emission robustness” sau in cuvinte simple adaptarea unui injector pentru a reduce nivelul emisiilor.
Perioada e 1 iulie 31 decembie, si in final va trebui sa imi prezint activitatea atat celor de la Hyundai,cat si celor de la universitate.

Avantaje? Am ocazia sa vad efectiv cum se fac masinile. Nu cum se asambleaza, ci exact cum iau nastere ideile si dupa o vreme se concretizeaza in ceva pe care poti sa pui mana.
Am ocazia sa vad cum se lucreaza intr-o companie mare (numarul 4 mondial in vanzari in 2009), am ocazia sa lucrez cu scule meseriase si performante, am ocazia sa invat extrem de multe.
Pe langa asta e lesne de inteles ca am si ocazia de a vizita tara, de a cunoaste oamenii si cultura.

Dezavantaje? Uneori ma lovesc de limba germana pe care nu o stiu (doar ce am invatat in 4 luni aici), desi in mod normal exclusiv in engleza ar trebui sa se comunice (fiind o companie coreana).

Tot la dezavantaje as pune si faptul ca evoultia proiectului nu este chiar cea dorita. Pe de-o parte pentru ca e ceva absolut nou, neincercat pana acum si e mers pe intuneric, pe de alta parte pentru ca responsabilii proiectului nu au o activitate chiar profesionala, si nu in ultimul rand pentru ca nici eu nu sunt la nivelul asteptat. Cel putin nu ma simt.

Comparabil cu alti practicanti de acolo (toti geramani), nu sunt la acelasi nivel. E vizibila diferenta de pregatire, diferenta data de universitatea-mama, cu laboratoare unde au avut un contact cu un osciloscop, cu un stand de incercari, etc. si desigur posibila diferenta intelectuala, diferenta pe care eu insumi o confirm. Oamenii astia au cap si l-au folosit cand au avut unde.

Viata aici e buna in schimb. E chiar frumoasa! Locuiesc cu o familie extraordinara, am ceva prieteni, am vizitat tara, ma simt bine aici! 🙂

Planurile de viitor sunt conturate dupa cum am spus in jurul masterului pe care vreau sa il fac in alta tara decat Romania, preferabil in Anglia din evidentul confort al limbii.
In alta tara din varii motive: pentru a continua in tara va trebui sa astept pana in octombrie 2012 (in occident se poate incepe si in februarie anul unversitar), si pentru ca ma voi lovi de acelasi (non-)spirit universitar deja cunoscut, si totodata si de acelasi mediu social, cu toate frustrarile pe care as spune ca le stim cu totii.”

Deci, da, bă! Dacă îți dorești și vrei cu tărie, devine realitate! Marius, haidi baftă cu licența ta!

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 37 de abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *