Capcana malthusiană, aplicată la Galaţi din cauza incompetenţei

By | februarie 18, 2015
galati subzistenta

Capcana malthusiană reprezintă condițiile de revenire forțată la un nivel de subzistenţă ca urmare a creşterii populaţiei în timp ce producţia agricolă nu mai este suficientă. Fireşte, Galaţiul nu se bazează pe producţia agricolă, ci s-a bazat pe producţia industrială.
Ideea lansată de Thomas Malthus e destul de ciudată. El considera că sărăcia, bolile, epidemiile şi războaiele sunt factori pozitivi pentru omenire, dat fiind că asigură echilibrul între numărul populaţiei şi cantitatea mijloacelor de subzistenţă.

De ce spun că mi se pare că se încearcă o capcană malthusiană la Galaţi?

Conform adevarul.ro, Ceauşescu a inaugurat Combinatul Siderurgic de la Galaţi în septembrie 1965. În 1989, conform aceleaşi surse, era cea mai mare companie din Europa, având 40.000 de angajaţi. Când s-a aflat că sunt atât de multe locuri de muncă disponibile, mulţi oameni simpli de la sate, au emigrat către oraş – aceeaşi sursă susţine că aproximativ 200.000 de gălăţeni au avut legături, într-un fel sau altul, cu Combinatul Siderurgic. Astfel, populaţia Galaţiului a crescut.

Şi şantierul naval, actualul Damen, a fost un magnet pentru oamenii care căutau un loc de muncă. Chestiile au mers bine aici, căci Combinatul furniza materie primă fără probleme, fiind la distanţă absurd de mică unul de celălalt. Evident, numărul de angajaţi a tot scăzut pe măsură ce lucrurile s-au eficientizat.

Imaginaţi-vă că pe lângă aceşti doi giganţi s-au dezvolt şi mii de alte afaceri mai mici. Lucrurile arătau bine, ai mei au plecat din Bucureştiul agitat pentru a-şi creşte copiii într-un mediu mai liniştit, având aceeaşi siguranţă financiară şi profesională ca în capitală – pe vremea aia.

La cum văd eu lucrurile, totul a crescut şi s-a dezvoltat, ca un fel de turn peste care pui încă o piesă şi încă o piesă, iar când a ajuns înălţimea maximă începe să se clatine şi… jap!, totul se năruie.

Boli? Avem. Sărăcie? O-hooo! Epidemii? Momentan nu. Război? Sper să nu.

În ultimii 15 ani de zile, din Galaţi au fugit peste 60.000 de oameni. Chestia asta, conform Ziarului Financiar, reprezintă cea mai mare migraţie înregistrată de vreun oraş reşedinţă de judeţ din România. Avem cu ce ne mândri.

Suntem în 2015, nu s-a schimbat nimic, nu s-a îmbunătăţit niciun căcat. Oamenii stau fără căldură în case, când afară sunt temperaturi negative şi vânt puternic. Desigur, se poate şi mai rău de-atât. Unii nu au nici măcar apă potabilă, fiind chinuiţi zi de zi – drumuri la cisternă sau la ţâşnitoare cu bidoanele în mână.
Spitalele sunt echipate la nivelul unor dispensare de cartier, iar orice aparatură sau încercare de modernizare se loveşte de incompetenţa unor personaje a căror existenţă încalcă orice principiu logic al omenirii – vezi ilustrul Bacalbaşa.

Din tot scenariul ăsta apocaliptic se remarcă o singură instituţie care prosperă: biserica. Dar asta e altă discuţie.

Capcana malthusiană funcţionează. Nu e musai să moară oamenii. E de-ajuns să-i goneşti. Să fie pe capul altcuiva, să se descurce altcineva cu ei.

Evident, lucrurile sunt aiurea. Ai mai puţină populaţie, automat sunt mai puţini plătitori de taxe şi impozite, automat ai mai puţini bani la dispoziţie. Dar cui să-i pese de aşa ceva, când tu nu ai habar cum şi în ce să investeşti fondurile disponibile? Cine să facă asta când nostalgicii vremurilor apuse au ales în fruntea oraşului un fost fotbalist?

Pe lângă asta, mi se pare evident faptul că edilii nu au habar de capcana malthusiană şi nu au făcut-o intenţionat. Ar fi absurd să-i bănuim de capacităţi intelectuale atât de ridicate. Nu, totul a venit de la sine, mânat de incompetenţă, ignoranţă şi interese private.

Partea bună a lucrulilor?

Păi dacă păstrăm ritmul ăsta, în 50-100 de ani putem transforma Galaţiul într-un câmp. Rămânem o mână de oameni şi ne transformăm într-un district unde se practică traiul de subzistenţă, cu vaci, oi, capre, câini şi agricultură. Atunci vom avea ce mânca. Ne vom încălzi cu paie sau de la corpurile animalelor. Ne vom scoate dinţii cu dalta şi ciocanul. Câinii vor fi paznicii noştri pe timp de noapte, iar taxele şi impozitele vor fi nişte chestii apuse, pe care lumea le va uita încet. Va fi armonie supremă şi fiecare va fi stăpân pe bucata lui de tarla.

Teoria malthusiană se va adeveri – echilibrul între numărul populaţiei şi cantitatea mijloacelor de subzistenţă va fi restabilit. Ura!

Foto: ovidpop.ro

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *