Căciula tuturor privirilor

By | decembrie 5, 2012

Îmi imaginez că e tare comfortabil să te amesteci prin mulţime şi să treci neobservat. Eu nu concep aşa ceva, spun chestia de mai sus pentru că aşa am observat în jurul meu. Probabil că ăsta e scopul în viaţă a majorităţii obscure: să treacă ca gâsca prin apă, fără să-şi lase amprenta pe nicăieri.

Mi se pare penibil şi deloc natural. Până şi-o amărâtă de frunză îşi lasă amprenta pentru că se asigură că în momentul în care se desprinde de crenguţă e colorată atât de bestial încât ochiul tău e obligat să o observe, ca şi cum ar fi o bunăciune goală, pe tocuri, purtând un corset şi-atât.

Un bărbat citeşte un meniu în timp ce vântul îmi flutură moţul cel faimos. Peste un metru o conversaţie moare, ucisă de o uimire ieşită din comun şi se nasc zâmbete. Mă bucură chestia asta, inima mea mică şi neagră se simte genial când simte zâmbete în urma mea. Glumesc, nu-mi pasă prea mult, îmi păstrez privirea încruntată şi îmi văd de ale mele, plimbând veşnic gândurile măreţe.

E trist că până şi un strop de ploaie pe lentila mea stângă e mai îndrăzneţ decât majoritatea negânditoare la un loc. E trist că stropul ăla de ploaie mă impresionează prin încăpăţânarea cu care rămâne pe lentilă, în timp ce oile mă impresionează doar prin prostiile pe care le pot face şi prin lipsa de raţiune.

În teorie nu ai cum să rămâi mut la aşa ceva indiferent cât de prost eşti. Creierul face nişte conexiuni involuntare – unele bune, altele cretine, majoritatea foarte bolnave – dar majoritatea le suprimă. Majoritatea vede doar o chestie tristă într-o înmormânatare sau o chestie violentă într-un mosh pitt. Tind să cred că majoritatea nu vede, deşi are ochi, şi acum, când e frig, majoritatea privirilor sunt aţintite pe mine.

Îmi pasă atât de puţin de ei încât mă simt foarte bine să fiu „that guy with the crazy hat”! Pe sistemul dezvoltării personale propovăduit PESTE TOT, ador să fiu „that guy who puts a smile on your face”. Unde mai pui la socoteală că o fac fără să vreau, purtând privirea încruntată, un punct pe lentila stângă şi gânduri măreţe…

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *