Boacăne de bărbat independent. Cum am evitat Apocalipsa

By | septembrie 17, 2014
barbat independent

Unii ştiu deja, alţii nu, unora nu le pasă şi nici mie nu-mi prea pasă că lor nu le pasă: m-am mutat singur. Mamă, sunt bărbat adevărat! Am atins achievement-ul suprem pentru vârsta mea: am plecat de-acasă fără să mă prindă careva masturbându-mă.

După câteva ore de curăţenie generală, pot spune că mă simt bine în apartament. După câteva ore de shopping, pot spune că am dat banii aiurea pe unele chestii. Să detaliem:

– suport de scurs vase – 14 lei. Mama: „Aveam eu unul în plus.” #samibagpula
Şi evident că lucrurile astea nu i le spui prietenei, pentru că eşti mascul feroce, iar deciziile pe care le ei sunt mereu cele mai bune.

– preşuleţ de baie – 10 lei. Mama „Aveam eu să-ţi dau unul.” #samibagpula
A se citi comentariul anterior.

– N soluţii de curăţat – 40 de lei. Mama „Luai soluţia X şi o foloseai peste tot.” #samibagpula
Idem.

Pe lângă faptul că frigiderul mi-e fix aşa cum trebuie să fie: relativ gol, cât să-mi asigure existenţa pentru două zile, mama mi-a dat doar câte-un borcan din fiecare, cu menţiunea „Lasă mamaă, că mai trebuie să mai treci şi pe-acasă”.

Apocalipsa – evitată. Fuck yeah!

Miercuri seară, trec pe la ai mei ca să îmi cer „drepturile” – borcane cu murături, zacuscă, gemuri la care am muncit şi eu. Plec, urc într-un autobuz şi deschid telefonul, să văd că mai zice interneţul (m-am hotărât ce router îmi iau, nu vă mai certaţi). Epifania vieţii: nebunii unesc gălăţenii!

Se urcă de la staţia X un nebun faimos de prin Galaţi – tipul de la Parfumul Teilor, ăla de umblă cu câinii după el şi râde ca şi cum ar vrea să te omoare, dar e inofensiv. Şi fiind aproape de şofer, ăsta începe să zică de nebun, eu încep să-l aprob şi din vorbă în vorbă, se făcu să cobor. Îmi adun sacoşele cu patru borcane, le lovesc de o bară de susţinere, răspund în mod amuzant la comentariul şoferului despre borcane şi cobor.

Ciudat, blugii nu mai cădeau de pe mine. Aer curat, aer rece, paporţine, mă îndreptam spre locul unde pot sta liniştit în constumul lui Adam. Claxoane. Claxoane multe şi gălăgioase. Mă întorc. Autobuzul din care am coborât. Şoferul:

– Vino încoa’!

Mă duc…

– Ia ăsta!

PORTOFELUL! Vai de mine! Nu am avut cuvinte să-i mulţumesc, dar ştiu că dacă îmi aminteam pe drum că-mi lipseşte eram gata să fug până la următoarea staţie cu o viteză mai mare ca a lui Flash. Nu aveam averea de pe Pământ acolo, dar aveam cam juma’ de salariu, carduri, chitanţe şi acte. Era sfârşitul lumii dacă pierdeam portofelul.

Dar acum beau bere şi mă bucur de internetul de 128 kbps pe care-l share-uiesc prin smartphone, pentru că Digi are nevoie de 10 zile pentru a-mi da un cont de net.

Viaţa de bărbat independent e frumoasă. Mai ales la costumul lui Adam. FREEEEEEEDDDDOOOOMMM!

Ah, văd Dunărea de-aici.

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *