Articolul cu revelații, concepții și mediocritate

By | noiembrie 15, 2011

Și o să mă urăsc pentru câteva chestii scrise în articolul ăsta și o să mă simt nasol și puțin ipocrit. Dar e o revelație și chiar una de bun simț…

Totul pleacă de la o vorbă de duh(dua, dau vorbe de duh… pe gură, bă!) pe care am scos-o în urmă cu ceva timp, citind un articol de pe blogul bunului meu prieten Cîzî: „It is hard to blend in when you are genuinely designed to stand out.” Revelația despre care spuneam mai devreme am avut-o în urmă cu câteva ore când eram la muncă, asamblând comanda unui client: „BigMac mediu, sos sour, cola… doamne ce încet mă mișc! De ce nu mă mișc și eu la fel de repede ca ea?!”, ea fiind o colegă de muncă. Știu că nu sunt tocmai cel mai rapid muncitor de la McDonalț Galați dar, mă jur, mi-ar place să fiu! Mi-ar place să blend in mai mult, să mă înțeleg mai bine cu ai mei colegi, să fac sanvișurile vieții mai repede, să fiu mai fericit, ca ei așa…

Și atunci am realizat că îmi doresc să fiu ca ei și să go with the flow, adică ritmul lor de a munci, doar pentru propriul confort. Și mi-am amintit de mine de acum câțiva ani, când visam că într-o zi o să vină cineva și o să vadă ce geniu sunt și o să mă angajeze direct CEO și totul va fi grozav. Ei bine, vă dați seama că nu s-a întâmplat lucrul ăsta nici până acum și nici nu o să se întâmple. Bine măcar că am realizat asta! Chestia e că(și bazat pe treaba asta o să-mi construiesc ideea la care vreau să ajung… o să fie un articol lung) două puncte: indiferent cât de stabilă e situația ta în momentul de față, totul se poate schimba într-o clipă; cu cât mergi mai mult cu turma și aștepți să vină cineva să te facă direct CEO, cu atât e mai dificil să faci un pas în lateral și să te separi de turmă; singurul viitor ce rezultă din urmatul turmei este unul mediocru.

Nu spun că ar trebui să îți dai demisia, să lași totul în urmă(absolut totul) și să pleci în altă țară să începi de la zero(cum a făcut Dan Piroi – pentru cine cunoaște) dar puțin risc îți poate oferi ceva tare frumos. Și mnah, situația mea, am schimbat ceva lucruri, am un hobby, am o pasiune, am un blog și mai scriu și pentru un site de studenți și toate astea îmi halesc ceva timp și îmi oferă ceva culoare, nu mă simt mediocru dar… Parcă nu e tocmai okay. Simt că sunt pe drumul cel bun dar parcă pot face mai mult de atât…

Și mai apoi am realizat că sunt câteva chestii adânc imprimate în mintea noastră care ne trag în jos(și mă urăsc pentru că le expun așa, dar e cea mai ușor de înțeles metodă):

1.O să se întâmple pentru că merit asta! După tot căcatul prin care am trecut, e musai să vină soare și pe strada mea! Chestia e că societatea ne-a imprimat în minte o concepție oarecum proastă: dacă muncești din greu, lucrurile bune ți se vor întâmpla(It will come to ya! – replică din „It’s kind’of a funny story” – vedeți filmul ăsta, bă!). Ideea e că(mi-e atât de clar în cap dar atât de greu să formulez corect) ceea ce meriți să primești este direct proporțional cu valoarea pe care o adaugi omenirii. Gen, dacă lucrezi din greu și înveți și faci totul ca la carte, dar nu vii cu nici o inovație, nu ai nici un impact asupra omenirii, vei fi o simplă față în mulțime. Da, ești bun, dar nu ești extraordinar… Așa că hai să încetăm să menținem valoarea respectivă, hai să începem să o creăm noi! Să avem o contribuție la creștere, să adăugăm valoare! (Cîzî, jefuim banca aia până la urmă! Să moară Franța! Sau facem cortul ăla cu buton!)

2.Schimbările majore se produc în timp. Da, unii suntem într-un continuu proces de dezvoltare și visele noastre au planuri ce se întind pe 5-10 anișori. E firesc, e logic… Peste tot vedem povești despre oameni care au ajuns sus trecând prin căcat, chinuindu-se. Dar raționamentul ar trebui să fie altul. Ideea e că acel căcat pe care-l resimțim la început e datorat greșelilor pe care le facem, pentru că e clar că nu prea știm cum funcționează totul. Durează până realizăm cum funcționează lucrurile pentru noi. În alte cuvinte, nu trebuie să așteptăm ca omenirea să ne pună pe tavă oportunitatea vieții. Trebuie să gândim că omenirea așteaptă de la noi „sclipirea aia”. Trebuie să ne creăm oportunitatea! Nu acțiunea de a munci din greu duce către succes ci acțiunea de a găsi soluții la greșelile făcute în căutarea „drumului” din punctul în care ești acum, până în punctul unde vrei să ajungi. Sper că prindeți ideea… Inovație, pac!

3.Situația mea actuală e sigură! Căcat, am job, am un plan solid, câștig decent(nu tocmai), de ce aș arunca toate astea pe apa sâmbetei?! E normal… Problema e că siguranța asta e cam falsă, ca și cum ne mințim. De exemplu mama. A lucrat acum 5 ani la o firmă de confecții unde totul mergea grozav. Bănuți frumoși, atmosferă okay, tratată okay. „Hai să facem o rată!” a spus ea atunci. Peste 3 luni a murit patronul și bye-bye! Șomaj câteva luni după care nimic. Nasol! Consider că sentimentul ăsta de securitate e firesc să apară abia în momentul în care ești deja angajat undeva și mailul îți este bombardat cu oferte din partea firmelor rivale. Abia atunci poți fi sigur că dacă se întâmplă căcatul și ești dat afară, te poți duce dincolo. Dar asta înseamnă că deții acel ceva ce te separă de ceilalți, deții o abilitate pe care nimeni altcineva din domeniul tău nu o are. Ai așa ceva? Nici eu…

4.Sunt deja deștept, am skilluri și am talent(Vorba lui Guță: „Valoarea mea, valoarea mea…” – căcat!). Lucrurile îmi ies uneori fără să vreau. Cîzî, i am sorry mafriend, dar te dau ca exemplu. Al meu pretin, mereu are bulanul ca lucrurile să-i iasă. Mama mă-sii, zâmbește frumos, e talentat, are idei, are ditamai potențialul. Căcat, e genial uneori! Dar partea tristă e că potențialul e simplă ficțiune. „Știu că pot face lucruri mari, simt asta!” dar de fapt și de drept nu ai făcut nimic până acum(nu mă mai refer la tine, Cîzî)… Dacă vrem o carieră frumoasă, trebuie să încetăm să gândim că avem potențial extraordinar și să subliniem rezultate relevante. Spunând că ai potențial, skilluri, idei sau talent, nu faci decât să te minți singur, să te consolezi. Tot ce contează sunt rezultatele relevante. Tot ce contează sunt chestiile palpabile pe care le-ai realizat, bă!

5.Nu sunt destul de bun încă. Sau poate consideri că nu ești destul de talentat, deștept sau creativ să produci o schimbare în lume, cel puțin nu incă. Chestia sună cam așa: cu cât aștepți mai mult să acționezi, cu atât vei găsi un lucru în plus pentru care să aștepți. Căcat, am un exemplu foarte relevant în privința asta(relevant pentru că evidențiază ideea la care vreau să ajung)! În iarna lui 2010, 8 tineri(printre care și eu) au venit la conducerea unui ONG pentru studenți. Habar n-aveau cu ce se mănâncă dar aveau entuziasm și foarte puține cunoștințe, presărate cu dorința de a schimba ceva în bine și de a avea rezultate palpabile. Și s-au pus pe treabă, i-au alungat pe predecesori(cred că ăsta e cuvântul) și au făcut lucrurile cum au crezut ei că trebuie. Ghiciți, ce au făcut în primele două luni? Au bușit tot! Au bullșitat majoritatea proiectelor, e amuzant… Dar au învățat din greșelile astea mai mult decât ar fi învățat în două luni de la predecesori. Oamenii învață din greșeli și eșecuri suferite pe drumul acela, bun, nu din studiu. Așteptând să fii grozav este doar o altă modalitate de a spune că îți e frică să o dai în bară, și e păcat pentru că dând greș vei deveni mai bun. Dând greș înseamnă că efectiv faci ceva!

Așadar, trebuie să deținem valoarea aia pe care vrem să o vedem în lume. Trebuie să găsim ideea aia care va schimba totul. Trebuie să nu ne mai bucurăm că avem potențial și să începem să ne bucurăm când avem un rezultat clar pentru omenire. Dacă ne-am dat seama acum că nu prea am realizat nimic… E bine și ar trebui să ne felicităm pentru asta! De-asemenea, trebuie să începem acum să achieve something great!

Alternativa? Mediocritatea…

Ce părere ai? Am fost destul de clar? Aveți concepțiile mai sus menționate întipărite în minte?

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

One thought on “Articolul cu revelații, concepții și mediocritate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *