Luatul apei de la țâșnitoare și viața la periferie

By | iunie 18, 2014

zenLocuiesc în unul dintre cartierele nu foarte bine cotate ale Galațiului: Micro 39 B. Are piață, are mijloace de transport către fiecare colț al orașului, are Kauffland. Pe lângă aceste avantaje are și Billa, Lidl și singurul mall din oraș. Oamenii îl strică.

În asociații se fură, țăranii își cumpără BMW, plasmă și sistem 5.1 de 500 de W reali, dar nu plătesc întreținerea. În condițiile astea, societatea care vinde apa potabilă la un preț mai piperat decât cel din București, Apă-Canal, taie această utilitate de bază destul de des (cam o dată la două luni). Ca să fie lucrurile și mai frumoase, cisterna cu apă vine undeva pe la ora 14.00, când majoritatea sunt la muncă.

Tot ce-ți rămâne de făcut la ora șase seara, obosit după o zi de muncă, este să îți iei bidoanele de cinci litri pe care le ai acasă, un furtun și să faci o plimbare la țâșnitoare.

Scenariu de poveste

În rolul principal, eu și fratele. În roluri secundare, țiganii care beau în spatele unui bar de la stradă, o șatră de 20 de plozi de 10-12 ani și un boschetar.

Eu și fratele ne chinuim să umplem șase bidoane folosind un furtun subțire, destinat pritocitului butoiului cu varză (e subțire, curge prin el de-ți vine boala!). Plozii vor să bea apă. Le spun să aibă răbdare. Îmi pierd eu răbdarea, dau furtunul la o parte și le spun să bea. LA TOȚI LE ERA SETE, ÎN MAMA MĂ-SII! Termină copiii de băut apă și mă apuc iar de umplut bidoane. Țiganii râd în spatele barului, un câine latră la alt câine peste stradă. Plozii:

-Bă, hai să batem pe cineva, zice unu.

-Da, în pula mea! Vine răspunsul altuia care abia dacă avea înălțimea legală pentru a trage o beșină.

Peste stradă, un boschetar căuta liniștit chiștoace. Plozii se uită în jur, frati-miu cu plete, mai înalt ca toți ei la un loc, eu cu tatuaje și păr alb în cap. Copiii își mută privirea în jur și țintesc boschetarul. Și-aici tot iadul se dezlănțuie!

Plozii încep să țipe la boschetar, să-l înjure și să arunce cu pietre după el. Boschetarul ripostează cu aceeași monedă: le bagă ștromeleagul în mama fiecăruia. Plozii nu se lasă, caută bâte și se fac spre boschetar. Boschetarul găsește o scândură zdravănă și trece strada către copii. Ăștia mici fug mai încolo, boschetarul după ei. Iarăși țipă și se înjură unuiipe altul. O ploadă se face remarcată și aruncă un fermecător „să-mi sugi pula, boschetarule!”.

Termin de umplut bidoanele. Strând furtunul, le împart între mine și frati-miu în mod echitabil și purced spre bloc.

La spectacolul anterior se alătură vreo cinci plozi de liceu și deturnează atenția în mod mișelesc. Boschetarul nu mai are probleme cu gloata de plozi acum. Își scoate papucii din picioare și se face către plozii de liceu care-l înjurau de mama focului, folosind inclusiv fermecătoarea și inteligenta replică „băga-mi-aș pula-n măta de boschetar”. Boschetarul nu părea a avea toate țiglele pe casă, dar avea peste 60 de ani.

Zen! Mai ales când știu că a durat 20 de minute să pun în bidon apa pe care urmează să o pun în budă după ce fac un pipi.

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *