Am un microfon în loc de cap?!

By | iunie 8, 2012

Mă trezesc voios la ora 5 dimineața și dau nervos cu degetul ăla cel mai mic de la piciorul drept de tocul ușii. Draci, biserici, sfinți, cimitire, grătar, topor, gaz și brichetă!

Mă duc în bucătărie încă înjurând și văietându-mă, mănânc ceva, beau o gură de cafea, pufăi o mahoarcă și plec spre autobuz pentru că m-am decis că ziua de astăzi merită trecută în calendar ca ziua în care 450 de ml de awesomeness pur din ale mele vene se vor duce către venele altcuiva.

Ajung la „locul faptei”, dau buletinul lunaticului care a ajuns primul și analizez repejor teancul: „Hmm, cam al douăzecilea sunt. Plm, e bine!”. Mă dau mai la drâmba, îmi scot telefonul, deschid netul și încep să mă uit pe ici-colo. Banca pe care stăteam era la umbră, mi se face chelea de găină și mi se aprind farurile(adică mi se întăresc sfârcurile). Mă ridic și mă dau la soare, îmi aprind o țigară, privesc spre cer, mă uit la scuipații de pe jos, casc, termin țigara, lepăd chiștocul și mă dau din mijlocul aleii.

-Multă lume!
„Nuuuuu! Coae, nu te băga în seamă!” Dau din cap că „Da!” fără să-mi scot căștile din urechi. Inteligență emoțională zero, evident. Nenea începe să vorbească. Îmi dau casca din urechea stângă jos în speranța că vrea să mă întrebe succint ceva și apoi să se care cu domnul.
-Eu muncesc la Tulcea pe șantier acolo și am niște băieți bla bla bla bla
„Ajutoooor! Vino unu și ia-mă la bătaie, cere-mi ceva, strigă-mă unu să vin spre tine, telefon sună! Casă, inundă-te, cer, plouă! Oriceeee!”
-Și nevastă-mea care e plecată la fică-mea acum…
„Hopa!”
-Am o nepoțică și…
„Nuuuuuu!!!! Dumnezei, sfinți, biserici!”
-Și băieții ăia le au așa cu băutura și…
„Da, așa, zi-mi tot! Îmi pasă atât de mult! Acum înțeleg de ce nu am putut eu dormi aseară!”
-Cetecista aia de acolo e a dracu așa dar bună rău. La început mi-a făcut zilele fripte dar de vreo 3 luni încoace o ard constant… Dacă mă-nțelegi 😀
„Oh, vai tu, pulărău de 60 de ani, bășit și ieșit la pensie, ce viril ești!”

Și se face 7 juma și suntem poftiți înauntru. „Gataaaa, asta e scăparea mea! Se pierde moșu în mulțime, eu evit eye contact și pot să fiu liniștit în universul meu!”. Și îmi pune universul mâna în cap și moșul stă lipit de mine ca o căcărează de curul oii. Și urcăm și evident că doar el mai are loc pe scaun, eu stau în picioare că m-a educat mama să fiu respectuos. Și începe să-mi borască iarăși bla-bla-uri și mă mai pun pe vine, mai mă ridic, mai scot telefonul, mai mă uit pe geam, mă mai învârt… Nu, n-ai nicio treabă. Mă resemnez.
-Unchiul meu are ditamai ferma în Australia lăsată moștenire de bunică-mea dar mie nu-mi place acolo. Are servitori și toate cele dar eu sunt om dintr-o bucată, sunt obișnuit să-mi fac singur treburile.
„Mai du-te-n pizda mă-tiiiii!!!!”
-Copiii mei sunt plecați toți. Cei doi băieți în Germania, fică-mea aia mică în Canada și aia mare în America…

Îmi bagă aștia acul în venă și deja simt cel mai plăcut sentiment din dimineața asta! Căcat, diaria verbală a vieții! De ce eu? De ce?

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 704 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *