6 motive pentru care trebuie să citești asta

By | septembrie 3, 2012

Miercuri, în timpul unui examen, primesc un telefon de la București. Răpund și o domnișoară cu o voce plină de viață îmi spune că mi-a găsit CV-ul și că mă vrea nervos să stăm câteva ore de vorbă. Mi-a spus ca eu o voi intervieva pe ea și tot eu voi fi cel care decide dacă se angajează la companie și tot eu îmi decid salariul. Conversația asta a dat naștere unui lanț de evenimente care s-au terminat astăzi, în urmă cu câteva minute, moment în care am dat duhul rău afară și mi-am aprins o țigară.

Înainte de toate, trebuie să mărturisesc faptul că sunt mai mult de 6 motive. Pe cele pe care nu le pot verbaliza, le pot exprima prin limbajul semnelor sau prin niște modalități pe care nu le pot enunța aici. Clar este că le simt… Le simt ca și cum aș fi mâncat o strachină uriașă de fasole cu zamă de varză, două felii de pepene, două kile de bere și două pahare cu lapte. Le simt în mine, în intestine, gata-gata să se năpustească afară.

Când am primit telefonul acela am realizat că eu vreau să devin un om bun. Am realizat că vreau să intru înapoi în sală și să nu mai copiez. Am realizat că iubesc țiganii și că de-acum le voi da bani oricând și îi voi încuraja să asculte manele fix în fața geamului meu. Am realizat că îmi pasă foarte tare de cei 7 miliarde de oameni care respiră pe planeta asta și că trebuie să fac o campanie prin care lumea să nu-i mai heituiască pe hipsteri, cocalari și pițipoance.

Dar nu e vorba doar de asta. Oportunitatea pe care mi-a dat-o domnișoara plină de viață la telefon- care mi-a făcut și un oral bestial fix înainte de interviu ca să nu am emoții- e mai presus. Să enumerez cele 6 motive din titlu:
-Voi chiar mă iubiți
-Voi chiar vreți să știți și când mă cac sau cu ce mă șterg
-Eu mă iubesc extraordinar de tare
-Eu am citit multe cărți dar am colorat și mai multe
-Eu mă cac pe mine pe Facebook și lumea adoră asta
-Voi vreți ca eu să fiu șeful tuturor
-Îmi place să mă laud

Doar aşa pot deveni un om mai bun, făcând opusul la ceea ce îmi spune piticul care se asigură că zona mea de confort nu e distrusă.

Și-am plecat. Mi-era frică dar eram entuziasmat!

Bucureștiul e un oraș frumos, mare dar nu foarte mare. Din tren am observat că parcurile sunt populate de oameni frumoși, gata-gata să te-ajute cu orice. Are și zone mai rău famate pe care le-am observat din tren și prin care mi-a fost frică să mă duc până la buda vagonului să trag o țigară. Totuși mie îmi place, are un aer cosmonapolitan cu cremă, mult mai mișto decât Galațiul.

Traficul este foarte aglomerat dar șoferii își trimit pupici oprind unul în dreptul celuilalt în mijlocul străzii. Tot din tren am observat cum o șoferiță s-a rugat de un șofer care-i tăiase calea câțiva metri mai în urmă, să o lase să i-o sugă. Atât de bestiali sunt oamenii acolo!

E interesant, foarte interesant. Mai ales din tren.

O să încerc să scriu oră de oră câte ceva despre ce observ eu- cel mai om dintre români- aici. Cu bune, cu rele și fără bullșituri.

Cu drag,
Un penal.

Follow me

Adi

Galatean de 28 de ani, mutat in Cluj din 2016. Imi plac PPC-urile, filmele, jocurile video si bunul simt.
Follow me

Abonează-te la adibot.ro prin email

Dacă îţi plac articolele de pe acest blog, adaugă-ţi adresa de email mai jos. Scriu maxim două articole pe zi, deci nu te spamez :)

Alătură-te celor 703 abonați

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *